Dacă ne întrebăm de ce a atacat Putin Ucraina și încercăm să răspundem onest, nu vom putea ocoli spectacolul jalnic dat nu doar de adulatorii lui Putin din Rusia și de aiurea, ci și de proprii noștri dregători.
Dintre care unii, poltroni, l-au periat ani la rând. Iar alții, mai brici la minte decât Einstein, i-au creat, sub ochii blajini și îngăduitori ai presei apusene condiții optime să-și invadeze vecinii.
Daea cu oaia
În ultimii ani massmedia europeană sau americană abia dacă se mai revoltă la numiri în funcție de tot scandaloase. De pildă a vechi-noului ministru al agriculturii Daea, demnitarul cel cu oaia de lângă frunză – ”statuie vie”.
Om de stat încă de pe vremea lui Adrian Năstase, veșnicul guvernant român, citez din memorie, știa de ”cormorani” și de epopeea lor, că mănâncă peștii românilor, fiindcă bietele păsări nu mai ”apucă să iese” din piscină, că ”se obișnuiseră” cu oamenii. Și care considera că sacrificarea porcilor e ”un Auschwitz, domne”.
Aceste epice performanțe lingvistice nu l-au împiedicat pe iubitorul de animale pesedist să fie repus, iată, în funcție. Că în capul guvernanților de la București, probabil chiar asta merită românii. Pe Daea ministru.
L-au iertat Ciolacu, Ciucă și Iohannis? Păi de ce nu? La fel e și la case mai mari! Nici presa occidentală din vest nu pare să mai aibă altă treabă decât să-i ierte pe demnitarii occidentali, indiferent ce tâmpenii fac. Dacă sunt de stânga. Să-i ferească însă Cerul să fie conservatori.
La numărătoarea de brașoave
Lui Trump i se numărau public, cu maximă acribie, naivitățile, exagerările, gogoașele, subterfugiile politicianiste. Washington Post, care a descoperit critica la adresa lui Putin abia după ce presa de stânga de peste ocean a hotărât, fals, că Trump ar fi avut înțelegeri secrete cu președintele rus, i-a pus liderului de la Casa Albă cap la cap peste treizeci de mii de prezumtive ”afirmații false”.
Între ele, ca să le amplifice numărul, ziarul din Washington a adăugat (căci era clar că nu-s minciuni sadea) și aserțiuni de natură ”să inducă în eroare”, o sintagmă inducând ea însăși, lesne, în eroare. Nu mai puțin sever s-a trezit monitorizat premierul britanic Boris Johnson.
Care, vinovat de când se știe pentru că e de dreapta, natural, excentric, și prea puțin dispus la ipocrizia uzuală a politicianului s-a văzut mai nou nevoit să-și plătească ”inexactitățile” cu demisia din funcția de șef al Partidului Conservator. Și va urma cu siguranță și plecarea sa de la cârma executivului britanic. Dar tocmai el să demisioneze?
Va deveni anglosfera brusc mai iubitoare de adevăr dacă își ia adio de la putere Boris Johnson, cel care nu s-a jucat cu soarta Ucrainei, ca un Macron sau Scholz? Și nici n-a stat deoparte când America lui Biden făcea în pantaloni de frica Rusiei? Nu se va mai minți oare, de acum încolo, în cancelariile occidentale, pentru că a părăsit Boris Downing Street 10, cum le-a dictat presa de stânga conservatorilor (nu doar laburiștilor) să revendice strident și imperativ?
Haida de! La Berlin cancelarul a jucat timp de luni de zile alba neagra cu livrările de arme promise într-un târziu Ucrainei. El și cu Macron exersau alintatul criminalului tiran prin repetate și futile convorbiri telefonice, stimulând din plin egoul gonflat al dictatorului. Mai e oare util de subliniat că pe măcelarul din Bucea discuțiile interminabile l-au încurajat să-și continue crimele în masă?
Economia americană? Duduie mai rău decât oricând
Și mai nostim se comportă administrația Biden. Care, ce-i drept, a ajutat Ucraina. Dar până de curând numai atât cât să nu se scufunde rapid. Nu să învingă o Rusie belicoasă și tot mai expansivă.
Între timp, purtătoarea de cuvânt a administrației Biden a făcut-o de oaie exemplar. În plină inflație, criză a prețurilor, penurie de energie, sincope și verigi lipsă în lanțurile globale de aprovizionare, pericol de foamete globală, ea a afirmat, țineți-vă bine, că ”suntem mai puternici economici decât oricând în istorie”. Nici mai mult, nici mai puțin.
Acum n-ar fi exclus ca ea și bossul ei să se fi căpătuit. Dar poporul american? Nu plătesc americanii cum scrie fosta ambasadoare la ONU, Nikki Haley, de se spetesc la băcănii, în alimentare, în piețe? Nu achită ei mai mult decât oricând și la benzinării, ca să ajungă cu mașina la slujbe incapabile să-i plătească suficient ca să facă față creșterii exorbitante a prețurilor, care au luat liftul?
Și după ce madam purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a luat-o razna, la rândul ei, mințind poporul cu televizorul de-a înghețat apele Potomacului: ea de ce nu demisionează? Dar Biden-repeat-the line, șeful ei, care nu știe să mai citească de pe un prompter, după ce a reacționat atât de slab la amenințarea invaziei ruse, încât l-a convins pe Putin că poate cotropi liniștit Ucraina: el de ce rămâne pe loc?
Poate mai avem și noi câte ceva de făcut
Doar Boris să plece înainte de final de mandat? Și, dacă se poate, cât mai urgent? Ca să fie înlocuit de cine? De un politician perfect? Potrivit burselor de pariuri, favoriți sunt, în ordine, ex-ministrul de finanțe, Rishi Sunak, fosta ministră a comerțului, Penny Mordaunt, șefa diplomației, Liz Truss, sau ministrul apărării, Ben Wallace?
Să fie! Primim! Să fie primiți! Dar integritatea lor se va dovedi oare totală? Nu suntem un pic duplicitari? Ce e cu integritatea presei? Dacă e progresistă, rămâne pe veci ireproșabilă? Iar administrația Biden și nerușinata ei purtătoare de cuvânt sunt beneficiari ai unei eterne imunității?
Ok, e bine să ne consolăm știind că nu poate avea chiar toată lumea ca președinte un leu paraleu ca Zelenski. Dar chiar nu roșim când le cerem ucrainenilor să lupte eroic pentru libertate (și mai ales eficient, aruncând în aer, cu rachete Harpoon, cum propune generalul Philip Breedlove, legătura rutieră dintre Crimeea și Rusia), câtă vreme în unele țări membre ale UE, ca România, domnește cleptocrația și în afară de câțiva intelectuali publici vânători de plagiatori chestia asta chiar pare că nu interesează pe nimeni? Nu se știe în Vest ori în presă, că podul legând actualul ei executiv condus de un plagiator de securismul comunist a rămas bine mersi și se dovedește intact?
Nu ne e jenă să le cerem degeaba să combată la sânge corupția, ca să binemerite intrarea în structuri occidentale, câtă vreme acestea din urmă sunt atinse ele însele de o scleroză galopantă, de antimeritocrație, de nepotism și birocrație, ca și de un dor secret de tiranie, documentat edificator de un peisaj mediatic de turmă, obedient ideologic față de comandamentele doctrinarilor extremei stângi cam ca mioara față de cioban?
Pe scurt: îi combatem noi pe Putin, pe chinezi, pe Lukașenka și Kadîrov. Dar cu cine? Cu ridicarea pe scut a lui Daea? Vine ca un lup flămând noul ministru român al agriculturii și pleacă ”nedemnul” Boris Johnson. Dar Biden ce face: mai stă?
Hai să-i ajutăm pe ucraineni să-i dea o lecție militară de neuitat Rusiei lui Putin. Dar poate punem și noi de o reformă cuprinzătoare, care să le dea o gură de aer democrațiilor noastre muribunde. Și credibilității presei noastre furibunde!