Ce repede se schimbă continentul! Mai ieri președintele Franței, Macron, anunța cu superbie moartea cerebrală a NATO! Dar iată că Alianța se mărește și se întărește. Nu datorită Parisului. Nici a Statelor Unite! Ci Rusiei!
Mare fusese mândria Uniunii Sovietice care a reușit, după război, să ”finlandizeze” țara nordică vecină. Moscova silise Finlanda să renunțe la suveranitatea ei, lăsând ca politica ei externă să fie hotărâtă nu la Helsinki, ci la Kremlin.
Așa i-au impus comuniștii statului finlandez din 1956 încoace o ”perpetuă neutralitate”. Mari fuseseră, pentru Moscova, beneficiile politice ale acestei siluiri. Una care a durat decenii. Dar care, iată, s-a sfârșit după fix 65 de ani.
E epocală decizia Finlandei de a adera la NATO. Ca și suedezii, finlandezii au înțeles, în marea lor majoritare, natura agresivă și monstruoasă a putinismului și a ideologiei Kremlinului. Și unii și alții au realizat că, în fața unei puteri ca Rusia lui Putin, care scuipă cu boltă pe orice acord și drept internațional și pe orice nu e forță pură și dură, neutralitatea nu-i poate apăra.
Eșecul unui statut caduc: neutralitate, neutralitate perpetuă, neutralism
La est de Elveția și Austria, doar Moldova mai cotizează, oficial, la o astfel de naivitate. Care, în prioximitatea Rusiei e rețeta sigură a transformării unui stat suveran și independent într-un soi de zombi politic. Pentru partea liberă și mai ales pentru cea răsăriteană a Europei, convertirea scandinavilor e, deci, o veste mare. Chiar extraordinară. La fel e, pentru libertate, dezfinlandizarea lor definitivă. Căci statul sub cizma Rusiei nu poate fi compatibilă cu valorile democrației liberale.
În lumea globalizată neutralitatea e, pentru cele mai multe țări, un model caduc și impracticabil. Nu te poți situa alături și departe de conflicte axiologice și ideologice care te privesc îndeaproape și te afectează direct și masiv. În apropierea unui bully global, care trece cu tăvălugul peste frontierele unor state independente și mai și comite un genocid, e nu doar imoral, ci de-a dreptul aberant să te declari neutru, când ai putea deveni extrem de lesne și oricând următoarea lui victimă.
Că, în reacție, Rusia, care culege și în nordul continentului roadele monumentalei ei erori strategice de a invada Ucraina la 24 februarie, amenință vehement – când nu se vaietă și nu se smiorcăie că n-ar fi fost înțeleasă de scandinavi, în bunătatea și pacifismul ei etern – nu uimește pe nimeni. Dimpotrivă, evidențiază justețea opțiunii în favoarea abandonării neutralității.
Intră în scenă Popeye
Și nici nu-i mai sperie pe scandinavi. Care, ca și ucrainenii, s-au văzut plasați anterior sub aripa protectoare a Marii Britanii. Regatul Unit pare să fi mâncat, ca Popeye, spanac. Londra s-a erijat, în absența Europei franco-germane, în liderul curajos și lucid al Bătrânului Continent.
Ba chiar și în al lumii libere. Căci britanicii au înțeles ca sub Churchill ce era de înțeles. Londra se prevalează de experiența secolelor ei de politică externă de succes și pare a lămuri și vag inepta administrație americană cum trebuie să se comporte în noua ecuație geopolitică, marcată de tentativa expansiunii unui regim imperialist, de o cruzime rară, care comite pe bandă rulantă crime de război și încearcă să edifice un imperiu totalitar care se cuprindă ”de la Lisabona la Vladivostok”, (dixit Medvedev) cel puțin două continente. Dacă nu lumea întreagă.
Înainte de a-și anunța decizia, finlandezii și și suedezii l-au primit pe premierul britanic Boris Johnson și au semnat tratate de apărare mutuală. Acordurile de securitate cu britanicii sunt, vădit, menite să acopere militar faza de până la integrarea formală a celor două state scandinave în Alianța Nordatlantică, moment în care s-ar activa articolul 5 al pactului, promițând asistență statelor NATO atacate.
Și liderul britanic și gazda sa suedeză, Magdalena Andersson, șefa guvernului din Stockholm, s-au folosit de ocazie spre a sublinia importanța cooperării lor dată ”fiind invazia rusă în Ucraina”.
Pericol pentru scandinavi? Sau pentru Putin?
Apoi, Rusia a amenințat sulfuros Finlanda. Ministerul rus de externe a anunțat adoptarea de ”măsuri de represalii tehnico-militare și de altă natură”, în reacție la decizia oficialităților din Helsinki de a da lumină verde aderării la NATO. Moscova n-a precizat ce înțelege prin nebulosul ei avertisment. Dar se știe că granița finlandeză cu Rusia are o lungime de 1300 de km.
Se știe însă și faptul că Finlanda a mai ținut o dată piept, cu brio, unei invazii ruse, ordonate de Stalin, idolul lui Putin, în 1939. Se mai știe, de asemenea, că armata rusă s-a dovedit în fața dârzei rezistențe ucrainene o umbră palidă a forței combative despre care s-a crezut că ar dispune.
Una peste alta, Rusia pierde serios, NATO se va întări considerabil. La Moscova, mințile lucide din jurul lui Putin au motive să se întrebe ce alte dezastre mai pasc Rusia cu tiranul la cârmă.