Numai la Bucha (Bucea), o mică suburbie a Kievului, numărul cadavrelor civililor uciși de ruși, cu tot cu copii, care s-au găsit pe străzi și în gropi comune se ridică, după o numărătoare sumară, la peste 300.
E greu, dar nu imposibil de imaginat ce orori au comis măcelarii violatori și asasini în masă ai lui Putin în toată Ucraina. După ce dimensiunile atrocităților comise în țara cotropită de trupele rusești ale lui Putin-Gingis Han vor deveni pe cât de clare, pe atât de greu contestabile, oare ce se va întâmpla? Va fi tradus Putin în justiție? Dar subalternii lui? Dar criminalii și violatorii și jefuitorii armatei ruse? Dar cine să-i tragă la răspundere? Când? Unde?
Și cine să treacă la pedepsitul negaționismului începutului de genocid comis în Ucraina de invadatorii lui Putin?
Ce-i stimulează pe putiniștii români
Acest negaționism continuă în mare veselie. În România, cum relevă profesorul Ioan Stanomir, e opera celor fascinați de liderul puternic.
Pentru mulți, scrie el, ”Putin a întruchipat această versiune de lider providențial. A doua explicație ține de anti-occidentalismul afișat de Putin, deși regimul putinist are la baza sa oameni care-și plasează iahturile în Vest, nu pe Marea Azov. Unii dintre români adoră anti-occidentalismul, deși apartenența la Occident este ceea ce această țară, prin părțile ei componente – Țara Românească și Moldova – și-a dorit de la 1830 încoace, tocmai pentru că au avut experiența întâlnirii cu Imperiul Rus. A treia variantă de răspuns este ortodoxismul. Atenție! Nu ortodoxia. Ortodoxismul. Există la noi o linie foarte puternică în istoria intelectuală și politică, o linie pe care o putem numi legionar-ortodoxistă și care e ilustrată de două nume: Nae Ionescu și Nichifor Crainic. Ambii, dacă ar fi trăit, cu siguranță ar fi fost admiratori ai lui Vladimir Putin, fără niciun fel de îndoială, pentru că ambii au fost admiratori ai unor personalități încă și mai impulsive si mai genocidare decât Vladimir Putin, de tipul lui Hitler si Mussolini. Au fost și admiratori ai lui Corneliu Zelea Codreanu. Deci există aceste trei filiere prin care se poate explica admirația față de putinism”.
Mai există două serii putiniste. Una a conspiraționiștilor și suveraniștilor, a naționaliștilor de dreapta, care consideră orice valoare democratică, europeană, un început de globalism.
Filoputinismul pe care stânga îl escamotează geopolitic
Și alta, nu mai puțin filorusă, dar de stânga, mai e la lucru inclusiv în vestul Europei. Nu e vorba neapărat de nostalgicii comunismului. Această tabără își ascunde nemernicia îndărătul ”meditațiilor” geopolitice, alibi excelent ca să ceară ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei și revenirea grabnică – și sinucigașă pentru democrație – la ordinea de zi.
Rezuma recent poziția celei din urmă ziarul berlinez de stânga Tagesspiegel. Potrivit cotidianului german, ”securitatea” europeană nu se va garanta ”doar prin reînarmare”, căci un ”viitor pașnic” presupune ”o politică inteligentă”, care să ”nu se epuizeze în mânie, indignare și sancțiuni”.
Concluzia? Nu ar putea fi izolată, chipurile, Rusia pentru că ar fi împinsă în brațele Chinei și s-ar crea o lume bipolară a confruntării, cu Europa la remorca Americii. Oroare pentru stânga antiamericană! Oroare și războiul rece al viitorului, care ar urma (prin perpetuarea sancțiunilor) celui fierbinte, actual!
Ambasadorul Israelului în Ucraina, Michael Brodsky, a condamnat asasinarea de civili la Bucha, o suburbie a Kievului. Diplomatul s-a arătat ”profund șocat de imaginile din Bucha. Uciderea de civili nu se poate justifica” a scris el pe Twitter. Are dreptate.
Ororile comise de ruși la Bucha, Mariupol sau aiurea s-au descoperit în șanțuri și gropi comune pline de oameni uciși cu sau fără mâinile legate la spate. S-au găsit pe străzi și în locuințe femei violate, omorâte, arse, copii asasinați bestial, teatre pline de copii și bunici scoși morți de sub dărâmături, case jefuite și distruse, animale părăsite și lăsate să moară, maternități făcute zob, spitale și școli ori clădiri administrative făcute ferfeniță în orașele bombardate sau ocupate de ruși.
Dar n-ajunge doamnelor și domnilor diplomați, dregători, cetățeni de rând, să fim consternați. Sau scandalizați. Dincolo de revoltă, e nevoie de un consens ca în cel de-al Doilea Război Mondial.
Chiar dacă Holocaustul rămâne o crimă în masă, genocidară, de proporții niciodată egalate: nu e posibil, nu e pentru viitorul umanității admisibil să se revină la business as usual după cele petrecute în Ucraina, indiferent de înțelegerile celor două părți, ori de deznodământul concret al confruntării militare. Va fi nevoie de o amplă deputinizare și de o pedepsire consecventă, în justiție, a crimelor comise pentru a se da Ucrainei, Rusiei, Europei și lumii o șansă minimă de regenerare. Și de pace.