Australia pedepsește în fine Iranul. Ce fac alte servicii secrete?

Condusă de un guvern de stânga, Australia are mari dificultăți să-și găsească drumul politic extern. Mai nou, după ce a fost aplaudat de doi ori în două săptămâni de jihadiștii Hamas, la scenă deschisă, între altele pentru acuze aberante la adresa Israelului, guvernul de la Canberra a reacționat adecvat, rupând relațiile diplomatice cu Iranul. Care a demarat un război antisemit împotriva Vestului, atacând instituții evreiești din metropolele australiene. Un restaurant din Sydney și o sinagogă din Melbourne au devenit recent ținta unor atentate cu bombe incendiare orchestrate, la antipod, de regimul islamist de la Teheran. Așa că ambasadorul iranian la Canberra a fost declarat persona non grata.

Uimitor, în context, nu e că guvernul australian a reacționat, în fine, potrivit, la provocările islamiste ale mullahilor lui Khamenei, ci că i-a trebuit atât de mult.

Uluitor e, de asemenea, că, anterior, laburiștii australieni au ținut cu dinadinsul să răsplătească terorismul înarmat, instruit și sponsorizat de Iran, de Frăția Musulmană și de Qatar. Căci Australia a anunțat nu doar imbecilitatea calificată a recunoașterii unui imaginar stat palestinian – recompensă supremă pentru interpușii Iranului din Hamas și masacrul declanșator de război pe care l-au comis la 7 octombrie 2023,  – ci și refuzul acordării de vize unor deputați și oameni politici israelieni, cu toții liberi aleși în statul democratic, agresat de teroriști.

De parcă Australia n-ar fi știut, când a adoptat toate aceste măsuri antisemite și pro-teroriste, că Iranul e capul hidrei care manevrează de la distanță varii armate teroriste, islamiste, ca Hamas, ca teroriștii șiiți, irakieni, ca aceia libanezi din Hezbollah și cei yemeniți ai Houthi. Ca și cum n-ar fi știut pe cine mulțumește, satisface și răsplătește.

Or, la finele lunii iulie, mai multe țări occidentale, între care nu doar SUA, Canada și UK, ci și unele pro-palestiniene, europene, au condamnat, într-o declarație comună, tot mai frecventele tentative ale regimului iranian de a răpi, tortura, ucide sau hărțui jurnaliști, disidenți iranieni, evrei și oficiali, între care pe președintele SUA, Trump. Sau pe fostul său consilier de securitate, Bolton.

Potrivit serviciilor secrete occidentale, reluate de Jerusalem Post, Iranul se folosește în acest scop nu numai de agenți și asasini plătiți proprii, ca Farhad Shakeri, un membru al Gărzilor Revoluționare, ci și de bandele de criminali și mafioți pe care le recrutează în scopul uciderii sau răpirii țintelor umane iraniene.

Peste ocean, Trump și Bolton n-au fost singurele obiective ale teroriștilor iranieni. Cei din urmă ar fi vrut să-l lichideze și pe scriitorul britanic Salman Rushdie. Și s-o omoare și pe eroica Masih Alinejad. Asasinilor, între care un iranian și un gruzin, li se promisese o răsplată de o jumătate  de milion de dolari pentru capul ei.

În mai curent, o curte americană cu jurați i-a găsit pe ambii vinovați de participare la un complot de asasinare a jurnalistei și luptătoarei iraniene pentru drepturi civice, Masih Alinejad, femeia Time a anului 2023.

Tot în luna mai, pe drept criticata poliție londoneză a făcut o faptă bună. Poliția metropolitană a arestat 5 inși pentru prepararea unui atentat terorist. Între ei, 4 erau iranieni.

Iar în iulie, serviciul secret intern al Regatului Unit, MI 5, aflase în fine, într-un târziu, că regimul de la Teheran face uz, pe larg, de serviciile unor delincvenți de drept comun, de la găinari la mari mafioți și traficanți de droguri, ca să pună mâna pe cetățeni britanici, opozanți ai Iranului, evrei, oameni politici din Regatul Unit.

Or, și serviciile secrete suedeze descoperiseră această metodă iraniană de a-i prigoni pe cetățenii din Apus. La fel, cele spaniole, care aflaseră că Iranul încearcă să-l omoare pe fondatorul partidului de dreapta, spaniol, Vox, Alejo Vidal-Quadras. ”Vina” lui? Susținuse grupări ale opoziției iraniene.

Dar dacă două comunități de informații aliate se prinseseră din timp, de ce le-o fi trebuit atât de multă vreme britanicilor să descopere adevărul? Și unde au fost oare spionii australieni? Ce frunze au tăiat bieții de ei la câini, până acum?

Marea problemă a acestor servicii secrete e aceeași ca a multor gazetari apuseni și jurnaliste din România. Care se uită zilnic cu lupa cea mare la știrile false privind prezumtiva ”foamete” (inexistentă, sau generată de Hamas), în Gaza. Și nu scapă niciun prilej să tematizeze antisemit imaginare atacuri israeliene chipurile intenționate asupra ”copiilor” și ”jurnaliștilor” și reproduc adesea, cu maximum de indignare, fake news și fotografii plastografiate ale unor presupuși puști muritori de foame, despre care se află apoi, invariabil, că sunt bolnavi genetic și nu mor de inaniție.

Obsesia lor nu e ce le cere misiunea, să descopere și să descrie realități. Ideea lor fixă e să lovească sistematic și cu sete în evrei. E dorința cea mai fierbinte a elitei politice și culturale de stânga, occidentale, ca israelienii, etichetați ca ”sioniști”, să fie demascați și siliți să se recunoască ”făptași”, iar nu să se considere victime, să se admită, punându-și cenușă în cap, ca ”exterminatori, coloniști, rasiști și genocidari”, iar nu ca reprezentanții unui popor vânat de ani și decenii de islamiști și de aliații lor de stânga.

Din această elită coruptibilă, pervertită și antisemită, care a preluat mantrele naziste și staliniste, supunându-le unei inversiuni normative prin care doar evreii și-au păstrat rolul de presupuși reprezentanți ai ”răului malign” s-au recrutat și conducerile serviciilor secrete apusene. Lor le cade tot mai ușor să le treacă prigonitorilor evreilor cu vederea crimele și tot mai greu să-și îndeplinească misiunea de a culege informații fiabile menite să ajute la apărarea, iar nu la îngroparea Occidentului, a democrațiilor și a lumii iudeo-creștine.