Încă înainte de a păși în istoria celui de-al doilea mandat, Trump a pornit cu stângul

Nu știu ce e mai groaznic. Faptul că vom vedea, în loc de ostatici vii și sănătoși, copii și bebeluși morți și adulți bolnavi de moarte, iar alte zeci de oameni vor rămâne încătușați în cine știe ce bârlog?

Sau faptul că Trump va descrie drept o izbândă și se va lăuda cu un ”deal” execrabil, care va duce la eliberarea a sute de teroriști, cu tot ce înseamnă eliberarea de ucigași în serie doldora de ură și o victorie teroristă nu doar pe plan militar, ci și politic și propagandistic.

Pentru că lumea liberă e asediată de regimuri, mișcări și inși pentru care luarea de ostatici și târgurile pe spinarea lor e un business extrem de lucrativ. Iar președintele a optat pentru a normaliza raporturile cu teroriștii islamiști, de parcă America, pe care o vrea ”măreață”, ar fi la adăpost, iar lumea n-ar fi globalizată, astfel încât ar fi la latitudinea liderului celei libere să se comporte cu inamicii ei de moarte ca și cum ar fi parteneri de negocieri ”normali”.

Sigur, eliberarea de ostatici e o victorie în sine. Dar contează enorm modul în care s-a produs. Pentru prezent, ca și pentru viitor.

Trump pornește cu stângul, dacă nu înțelege care e situația și miza ei. Ne aflăm în război, nu doar cu TikTok și China comunistă, cu tentativa Rusiei de a arunca în aer ordinea mondială și dreptul internațional cotropind și nimicind Ucraina, ci și cu revoluțiile islamistă și woke. A se bate doar cu cea din urmă e ca și cum, confruntat cu doi tigri și trei lei, te crezi la adăpost dacă l-ai împușcat pe unul dintre ei.

Președintele ales pare a crede că ne mai aflăm în 2016, cu excepția faptului că el a fost supus între timp vânătorii unei justiții politizate și unor atentate la viața lui, iar el a învins la urne toate adversitățile, în rest totul fiind ok, iar globul îl așteaptă să încheie niște tranzacții de afaceri mutual avantajoase. În acest caz, Trump se înșală fatal.

America și lumea liberă se află în plin război religios, în care varii fundamentaliști islamiști și creștini (putiniști ori legionari) s-au unit cu pontifii chinezi ai comunismului restant, precum și cu ateii ecologiști radicali și maoiștii woke din Vest, care vor cu toții un lucru: distrugerea. Distrugerea Americii și a aliaților ei, a capitalismului, a democrațiilor liberale, alibertăților individuale.

De câte ori e oare necesar să se mai detalieze că, pentru supraviețuirea lumii libere, va fi nevoie de un efort comun uriaș, care să oprească avansul mișcărilor și regimurilor totalitare și să le arunce înapoi, acest obiectiv reclamând ca liderul ei, superputerea americană să nu-și compromită valorile, alianțele și credibilitatea, cum a făcut-o, cu urmări tragice, Biden?

Epoca neîncetatei demonizări progresiste a lui Trump, o practică rituală a religiilor laice de care m-am ținut mereu departe, a trecut. Azi, mulți îi acordă lui Trump cecuri în alb. Ce se va întâmpla când se va dovedi că n-au avut acoperire?

Ce se va întâmpla, când inamicii libertății își vor freca mâinile de bucurie, căci și America lui Trump își încalcă angajamentele și cuvântul de onoare, discreditând astfel definitiv blazonul american, pentru că, în siajul unei Tulsi Gabbard nu va dori să-și riște militarii peste mări și țări, ori, în al lui Tucker Carlson, va prefera cinstei parteneriatul cu un criminal în masă ca Putin?

Trump însuși alege s-o apuce pe autostrada largă a succeselor facile, în loc să opteze pentru pășitul pe poteca strâmtă a unor realizări cinstite și de durată, care să scoată lumea liberă din criză morală, politică, economică și militară, împingând răul malefic înapoi.

Dacă va continua pe acest drum, va pierde jalnic. Își va compromite și locul în cartea de istorie. Fiindcă, în final, le va da dreptate tuturor inamicilor săi implacabili. Care vor spune cam așa: păi nu v-am spus noi? Nu v-am prevenit? Nu v-am avertizat?