Fața ”frumoasă” a Kamalei? Harris, Walz și agitpropul de la CNN

Sunt supărat că mi-am pierdut aproape o jumătate de oră vizionând un interviu obosit, trist și dezolat, la CNN, cu vicepreședinta SUA și cu partenerul ei politic, Tim Walz, ca să mi se confirme părerea despre amândoi?

Defel. Deși mă costă mulți nervi și nu e clar de ce-i sacrific, pentru a comenta oportuniști, impostori și populiști de doi lei, cititorii mei au dreptul la acest efort. Au dreptul să afle ce fel de mincinos e Tim Walz. Și, mai ales, ce-a rămas după ce Kamala ”bucuriei”, ”exuberanței”, ”vibrațiilor bune” și ”euforiei” de la Convenția Națională Democrată a dispărut.  

N-a rămas mare lucru, în afara chipului ei cu ochii vag umezi, uitându-se, cu venerația neofitului proaspăt convertit, la marele preot politicianist, Tim Walz, cărat, ca femeie puternică ce e Kamala, spre a o păzi în timpul interviului înregistrat (nu live) acordat unei prietene politice, ca Dana Bash, la un post tv prieten, de stânga, ca CNN.

Punga, prea rău gonflată la Convenția Democrată de establishmentul de stânga american, cu ajutorul unei prese entuziaste, obediente și encomiaste, a plesnit. Și s-a dezumflat.

Deși Kamala Harris, bine pregătită de echipa care-o manevrează, n-a răspuns tot timpul rău. S-a arătat, de pildă, la înălțime, când a fost întrebată cum vede atacul lansat de Donald Trump asupra tardivei descoperiri, de către Harris, a faptului că e neagră, iar ea, spre lauda ei, a refuzat să se lase antrenată în delir rasial și identitar, cerând, scurt, ”altă întrebare”.

Dar în rest?

Economia și ecologia

Ce faceți în prima zi ca președinte, dacă veți fi aleasă, a fost întrebată, inițial, vicepreședinta.

Răspunsul Kamalei? O salată de cuvinte, în jurul ideii că ”va întări clasa de mijloc”, bla, bla, bla. Și încă o dată bla. Apoi minciuni despre reducerea (sub administrația Biden-Harris) cu ”sute, sau chiar cu mii de dolari” a prețului insulinei (preț redus prin subvenții guvernamentale, în realitate, doar cu 5 dolari pe lună, iar nu cu sute sau mii, cum a mințit Harris.

Apoi alte minciuni anti-Trump, despre crearea de joburi noi (800.000, a spus Kamala, cifră care, în realitate, privește probabil numărul celor 818.000 de locuri de muncă adăugate fraudulos bilanțului administrației Biden-Harris, ca să arate mai bine, un număr recent revizuit oficial, administrație, iar nu de economiștii republicani.

Cu toate acestea, Harris a pretins, fals, că administrația ei ar fi adus înapoi joburi industriale, relocate anterior în străinătate. Ceea ce, evident, nu s-a întâmplat decât sub Trump.

Alte minciuni a turnat ea despre inflație (care era de doi la sută sub Trump, dar a crescut la 9% sub Harris, înainte de a scădea din nou, acum la 3%) sau despre ajutorarea copiilor și familiilor, cărora le merge în realitate mult mai rău decât sub președintele republican. În capul căruia, Harris a tot aruncat, obsesiv, vina propriilor catastrofe.

La capitolul explicații și discurs, Harris a performat submediocru. Vicepreședinta, ajunsă în funcția ei actuală pe bază de identitate, n-a putut explica persuasiv mai nimic. Și cu atât mai puțin politica ei energetică. Dacă ar avea-o. Și ce anume a determinat-o să-și schimbe opinia despre fracturarea hidraulică, abhorată de ecologiștii de extremă stânga) și să promită perpetuarea ei.

În fapt, acesta e un punct esențial pentru alegătorii din statul-balama Pennsylvania, de care ar avea mare nevoie învingătorul în alegeri și pe care Harris nu vrea să-i supere cu interdicția procedurii fracturării hidraulice, interdicție care ar distruge numeroase locuri de muncă.

Adevărata Harris

Schimbarea de opinie despre fracking, care a avut loc în 2020, cu ocazia numirii ei, de către Biden, ca potențială vicepreședintă, s-a petrecut din impostură, oportunism și arivism, pentru că pentru Harris principiile contează net mai puțin decât puterea și ascensiunea în funcții.

Și același lucru e valabil în sfera schimbărilor ei radicale de opinie în privința altor subiecte cheie, ca imigrația, pe care a declarat-o legală și când e ilegală, pentru ca acum să acuze că Trump s-ar fi opus restrângerii ei, deși zăgăzuirea l-a determinat pe predecesorul lui Biden să construiască la frontieră un zid pentru care a fost demonizat fără sfârșit de stânga Kamalei Harris.

Întru aburirea telespectatorilor, Kamala a revenit la salata de cuvinte și a încercat să se apere aruncând la grămadă chestii funciar diferite, cum ar fi imigrația și delictele transfrontaliere.

În plus, învățată de strategii ei că rapidele, multiplele și prea puțin principalele ei modificări de păreri o zugrăvesc ca o oportunistă ahtiată de putere, Kamala a stăruit să repete cu sau fără motiv că ea, una, nu și-ar ”schimba valorile”. O sintagmă goală, căci ea tocmai valori nu dă semne să aibă.

Lipsa de valori face casă bună cu brambureala în discurs

De-a lungul celor 25 de minute de interviu în doi, i s-a manifestat repetat incapacitatea de a răspunde precis și la obiect la întrebări și încercarea de a evita răspunsurile prin recursul la cârje verbale și lozinci. În plus, Harris s-a contrazis flagrant. Sau i-a contrazis, fără să vrea, pe propagandiștii ei.

Căzând în nerușinare populistă, menită să mimeze o inexistentă voință de ”reconciliere națională”, Kamala Harris nu s-a dat în lături să le facă republicanilor ”moderați”, dreptei și independenților curte, în timp ce-a continuat să-și demonizeze contracandidatul. Celor dintâi le-a promis includerea în cabinet. Căci acestea sunt categoriile de ale căror voturi are nevoie o candidată de extrema stângă ca să aibă o șansă de succes în alegeri: americanii de centru, de dreapta, republicani și independenți.

Tuturor acestora, ținta straniului interviu în tandem cu băgătorul de seamă Walz, care a tăcut aproape tot timpul, cât n-a perorat mincinos ca să escamoteze lăudăroșeniile sale de impostor cu privire la serviciul său militar, Kamala Harris le-a făcut promisiuni inconsistente cu pozițiile ei de până acum. Și absolut contradictorii față de ele.

Promisiunile, prea puțin credibile, dat fiind trecutul candidatei, sunt menite să atenueze temerile alegătorilor moderați și ale clasei de mijloc americane față de agenda de extremă stânga pe care a avut-o Harris și e probabil s-o mai aibă împreună cu Walz. Ce-a făgăduit ea, între altele?

Politica externă: Israelul, pe care-l susțin 60% dintre americani

De controversata Ucraină, Bash și Harris n-au avut timp. În schimb, Kamala a promis susținerea Israelului (după ce a dat multiple semne că va retrage statului evreu sprijinul ei) dar a declarat că ”prea mulți palestinieni ar fi fost uciși”, uitând să precizeze că sunt, ca și israelienii, victimele islamismului și ale terorismului jihadist. Concomitent, deși a concedat, teoretic, Israelului, dreptul ”de a se apăra”, Harris a lansat în spațiul public sintagma veșnic justificatoare, menită să-i restrângă statului evreu acest drept, afirmând că totul ar ”depinde de cum se apără”.

Or, Harris știe că Israelul are mai mare grijă de viețile civile ale inamicilor săi decât orice altă democrație liberală din istorie aflată în război. Dar invocă necesitatea ”unui deal” cu ostaticii, de parcă n-ar ști că un astfel de acord riscă să împiedice eradicarea terorismului în Gaza.

Politica internă: imigrația îi alarmează cel mai rău pe americani

Tot pentru uzul majorității americanilor de centru și de dreapta, Kamala Harris a promis restrângerea și combaterea imigrației, fără să explice de ce nu a restrâns-o până în prezent. De ce nu a combătut-o, cu adevărat, până acum. Și de ce ani la rând a cerut legalizarea imigrației ilegale.

Aceeași inexplicabilă voltă făcuse ea, oportunist, după cum am menționat, întru obținerea de voturi la centru și la dreapta, declarându-se brusc pentru fracturarea hidraulică, după ce anunțase c-o va interzice ferm, ”din prima ei zi” (care a fost, în fapt, acum aproape patru ani).

În fine, pe aceeași linie, Harris a promis să ”lupte împotriva inflației” și să ”întărească clasa de mijloc”, făgăduind înlesniri fiscale familiilor, fără să explice de ce n-a dus această luptă până acum, de ce n-a întărit-o în ultimii patru ani și de ce n-a procedat la înlesniri fiscale de când e ea la Casa Albă, de vreme ce nu s-a dezis de politicile economice și ecologice total inepte ale lui Biden.

Politici pe care le-a declarat, în completă contradicție cu realitatea și cu poziția ei actuală, ”un succes”. Or, dacă ar fi fost, de ce ar fi nevoie ca vicepreședinta în exercițiu a SUA să promită acum schimbarea?

Asta să-i fie Kamalei ”fața frumoasă”?

Fața, pe care a ținut, după o pregătire extrem de intensă, de 40 de zile biblice de tăcere, s-o prezinte electoratului?

Prestația Kamalei n-a fost, per total, decât populism deșănțat, dar a denotat inteligența și cinismul strategilor campaniei ei electorale. Pe care nu-i interesează adevărul, consistența și principiile, ci aburirea votanților situați la dreapta de Marx, Engels și Lenin, astfel încât să-i acorde o nemeritată încredere candidatei stângii radicale, iar ea să se vadă cu sacii în căruță.

Și mai jalnică, dacă e posibil, s-a dovedit prestația de la un capăt la alta demagogică a lui Walz. Care a proferat minciuni cu aerul c-ar fi parfum, încercând să îngroape în subterfugii falsificările spuse despre bilanțul lui ca militar, despre însămânțarea nevestei, ori ca șofer arestat, la peste 30 de ani, pentru că și-a condus automobilul beat mort.

La toate Walz n-a știut să afirme, în apărarea escrocheriilor lui politicianiste, cu care încearcă să inducă în eroare electoratul, obținându-i simpatia și încrederea, decât că ”nevasta îmi spune că nu mă exprim mereu corect gramatical”.

Totuși, Harris s-a declarat mândră să candideze împreună cu acest mitoman patologic. Ceea ce ridică uriașe semne de întrebare cu privire la capacitatea ei de a evalua oameni și subordonați.

Mincinoasă și amorală și ea, Harris n-a arătat nici cel mai vag regret pentru că a mințit timp de aproape 4 ani poporul american despre veritabila stare a sănătății lui Joe Biden, a cărui prezență la cârma SUA e, după repetatele sale probe de cogniție deficitară, absolut incomprehensibilă și acum.

Or, ar fi fost de datoria constituțională a vicepreședintei să ceară debarcarea lui Biden ca președinte, în momentul în care (cu mult înainte de poporul american și de dușmanii SUA) Harris a înțeles clar că șeful Casei Albe nu e în stare să fie mai fie comandant suprem.

Cireașa de pe tort?

A pus-o Harris când a deplâns ”decada rea” care ar fi trecut. Adică, din unghiul ei, era Trump. Dar unde o fi fost ea în această ”decadă rea”, în care a condus America de la Casa Albă, dimpreună cu un președinte despre a cărui stare a mințit și continuă să mintă națiunea?

Moderatoarea Dana Bash, care s-a dovedit mai puțin sicofantă decât s-au temut mulți, n-a insistat suficient, cu întrebări lămuritoare, la gogoșile și aberațiile celor doi intervievați și a făcut și nițel agitprop. Dar și așa a livrat, parțial fără să vrea, un produs jurnalistic edificator, în cele 25 de minute de discuție, despre care ea pretinde că ar fi rămas needitată. Căci dacă aceasta a fost fața ”frumoasă”, creionată de CNN Kamalei Harris, m-am lămurit.

Mai important e că s-au lămurit, probabil, mulți americani. E limpede că nici Harris, a cărei frică de presă și de vorbirea liberă, și-a cărei imperioasă nevoie de un protector în proximitate, care s-o aprobe entuziast, a devenit vădită, și nici Walz nu au însușirile, forța, calibrul, bilanțul, competența și prestanța necesare funcțiilor foarte înalte pe care le solicită poporului american.

Harris a părut să fi bifat, ce-i drept, un punct important, satisfăcând parțial cererea de a-și întrerupe tăcerea de peste 40 de zile. Dar ținta de a convinge o parte din electoratul independent, republican, de centru și de dreapta e clar că nu și-a atins-o. Cursa prezidențială rămâne deschisă, iar un electorat treaz, lucid și responsabil le va întoarce democraților spatele cu necesitate, indiferent dacă-l agrează personal pe candidatul republican. Sau nu.