Crimele de război ruse, complicii criminalilor și pedepsirea lor

Există oare un sistem de justiție internațională funcțional? Pot fi trași la răspundere criminalii de război ruși? Și dacă da, cum?

Are dreptate șefa diplomației olandeze, Bruins Slot. ”Nu e voie ca înfiorătoarele crime ale Rusiei să rămână nepedepsite”.

Nu e voie. Dar cine-i interzice agresorului rus să le comită? Cine va pune capăt crimelor lui și genocidului? Dar imitatorilor lui din Iran până în China, și din Siria și Liban până în Yemen?

La Haga s-a discutat marți urmărirea penală și judecarea crimelor de război ale Rusiei. La deliberările conferinței internaționale convocate, în capitala Olandei, de diplomația Țării de Jos, s-a dezbătut și eventualitatea instituirii unui tribunal special. Care să suplinească, vai, ce nu pot livra ONU și o curte penală internațională.

Cuminte, președintele Zelenski a mulțumit Olandei pentru eforturile ei de refacere a dreptății călcate în Ucraina în picioare. Liderul Ucrainei a conjurat Comunitatea Internațională să nu lase nepedepsite crimele de război care însoțesc agresiunea rusă din Ucraina.

Această imperativă tragere la răspundere a criminalilor nu ar fi (neapărat) o răzbunare, o vendeta. Nu ar avea menirea de a satisface pofta de vindictă a ucrainenilor însângerați, împovărați și băgați în pământ de durerea zecilor de mii de crime de război rusești, care mai de care mai sinistre.

Imperativul justiției. Și utilitatea ei extraordinară

Ar fi, înainte de orice, un demers esențial și un act fundamental de igienizare morală a Comunității Internaționale. Ar reface încrederea oamenilor în lege, în forța dreptului și în capacitatea civilizației de a se impune împotriva dreptului forței, care o violează, iată, barbar, de mai bine de doi ani.

În fond, Biblia și poruncile ei ne sugerează din timpuri imemoriale, din epoca potopului lui Noe, cât de importantă e dreptatea, cât de vitală justiția. Care e piatra unghiulară a edificiului apărând toate drepturile omului. Și deci și libertatea lui. Și deci și adevărul. Și deci și pacea.

Adesea, aruncarea în aer a păcii servește tocmai reîntemeierii lumii astfel, încât să nu mai fie libertate, adevăr, dreptate, drepturi ale omului. Iată, în esență, motivul pentru are Putin și islamiștii și-au demarat războaiele ultimilor ani.

Refacerea dreptății nu condiționează doar restabilirea păcii. Ea salvează vieți, împiedicându-i pe criminalii de război să comită noi crime și fărădelegi. Ea instituie un exemplu și clarifică lumea etic, în vreme ce confuzia promovează noi măceluri și prefaceri ale violului în armă de război.

Claritatea morală și satisfacerea simțului dreptății refac psihic o lume traumatizată, ale cărei șocuri și păcate comise din pricina lor o împing spre psihoze colective. Astfel, curăță terenul unui viitor liber și demn, în loc să-l compromită și să-l înrobească pe timp îndelungat. Dar cum să faci dreptate împotriva unor regimuri despotice și totalitare cu notabilă putere militară ca ale Rusiei, Chinei și Iranului? Nu e nerealist, cum crede Human Rights Watch ori alte, celebre ong-uri, pentru ”apărarea drepturilor omului”, din care unele au devenit, din ce-au fost, apărătoare, vai, ale drepturilor extremiste, fundamentaliste, antisemite și teroriste?

Nu e. Pentru că nicio tiranie, oricât de puternică ar părea, nu este, în fond, invincibilă. Cum a dovedit Ucraina că nici Rusia lui Putin nu este, dacă Moscova nu e lăsată să se impună.  

Dar unde să se facă dreptate? Și cum?

Problema nu e însă doar natura tribunalului, menit să judece crimele de război ale Rusiei. Unul, despre care s-a mai vorbit futil în ultimii doi ani. Tema va constitui și pe mai departe subiect de vorbărie deșartă: la Haga și după conferința de la Haga.

Problema e că lipsește temeiul juridic, instituțional și axiologic al unui demers care să ducă, fie și tardiv, la facerea de dreptate. Una e să se întoarcă mâna la spate a statului evreu agresat la CPI. Acest exercițiu e relativ lesnicios. Căci la ONU își face de cap o majoritate pro-teroristă și antisemită zdrobitoare.

Ce lipsește la Națiunile Unite este o majoritate fie și subțire care să fie deopotrivă anti-teroristă și anti-putinistă. Ca atare, marile puteri cu tirani sângeroși la cârmă și drept de veto în Consiliul de Securitate ONU, cu bani, cu aur, cu petrol și cu amplă influență în ”sudul global”, precum Rusia și China, pot comite orice crime, oricând. Pot depopula globul, dacă așa vrea Putin. Sau Xi. Sau aliații lor islamiști. Fiindcă nimeni, chiar nimeni nu-i poate trage la răspundere, cât timp tiranii nu sunt debarcați și agresorii învinși.

Degringolada morală din Vest

O problemă suplimentară e confuzia axiologică, etică și filosofică din Vest. Unde, bunăoară la CEDO, s-a ajuns să se confere mai multă valoare ”drepturilor animalelor” decât celor religioase, fundamentale, ale omului. Nici pe o eventuală, potențială sau actuală majoritate woke în elita Statelor Unite nu se poate pune bază.

Morala tradițională e iudeo-creștină. Se bazează pe Decalog. Extremiștii de stânga au scos-o la mezat. Au inventat o religie nouă, seculară, eteroclită, bazată pe politici identitare care încalcă principiul juridic de bază al egalității în fața legii.

Iată de ce marii preoți progresiști pot fi insolent antisemiți. Iar tiranii mafioți cu obsesii mesianice, soteriologice, de felul lui Putin, sau Khamenei, sau cu deliruri de grandoare, ca Xi, care se cred divini, imuni și deasupra comandamentelor de felul lui  ”să nu răpești”, ”să nu asasinezi”, ”să nu depui mărturie mincinoasă”, scuipă cu boltă pe orice nu e dreptul forței lor și al aliaților lor criminali în masă. Ei înșiși, precum și mușchiul volițiunii lor țin loc de lege și justiție. Iar masele-i urmează vesel.

ONU? A se slăbi

Iată de ce ne amăgim crunt dacă ne bazăm pe ONU, ca să facă dreptate. Iată de ce dreptul internațional e, în principiu, o himeră. E chiar mai iluzoriu decât pe vremea Tribunalului de la Nürnberg. Când, în ciuda deceniilor de bolșevism și de nazism, omenirea nu-și îngropase încă, definitiv, valorile tradiționale și morala izvorând de la Dumnezeu, astfel încât verdictele ei să aibă legitimitate și să reflecte capacitatea de a distinge între bine și rău, justiție și injustiție.

Dar la o Curte Specială? Care ar judeca crimele lui Putin pe baza dreptului ucrainean? Rusia s-ar bucura de imunitate.

Scăparea? Ieșirea din dilemă?

Ea există, cum am sugerat mai sus. Ar fi condiționată de victoria militară a Ucrainei, de capitularea Rusiei și debarcarea tiranului, de victoria statului evreu asupra teroriștilor islamiști și a patronilor lor iranieni. S-ar impune astfel democrații liberale și valori democratice deloc străine de justiția reală a statelor de drept.

Dar, împinsă din spate de inepția dregătorilor, de frica lor de război, de considerente electorale progresiste și de extrema stângă woke, administrația Biden sabotează activ aceste două deziderate. Prin comportamentul lor în sfera livrărilor de arme și a presiunilor diplomatice exercitate asupra statelor agresate de brațele înarmate ale unor regimuri totalitare, SUA au împiedicat activ victoriile militare ale Ucrainei și Israelului și au zădărnicit, prin urmare, tragerea la răspundere a criminalilor de război, precum și oprirea băilor de sânge comise pe bandă rulantă sau intermitent în ambele state și a populației civile, palestiniene, victimizate de Hamas.

A venit timpul să li se explice Statelor Unite că actualul lor comportament iresponsabil costă vieți nenumărate și pune în pericol mult mai multe, altele. A venit timpul să li se explice faptul că istoria de eliberări ale Europei din trecut nu le absolvă de răspunderi acum. Că puterea de care dispun, ca superputere, implică responsabilități morale, militare și judiciare majore în treburile lumii. Că America nu se poate retrage în izolaționism clasic sau în splendidă izolare woke, fără să comită ipso facto propriile ei crime. Unele care le vor împovăra americanilor conștiința pe veci.