Armata rusă se prăbușește la Bahmut. Prigojin sub atac

Războiul de uzură al Rusiei a luat sfârșit. Bahmutul are toate datele să se dovedească așa cum l-am evocat: ca placa turnantă a acestui extraordinar război. A reînceput în Ucraina războiul de mișcare. Acum însă cu Rusia sub atac: flancurile armatei lui Putin care-i apărau pe mercenari se prăbușesc sub ochii noștri.

Ucrainenii atacă, susținuți de blindate, la Soledar și încearcă să străpungă fronturile rusești încercuindu-i pe ruși la Bahmut, au declarat corespondenții de război ai Kremlinului, citaţi de agenṭia NEXTA. Forțele ucrainene, au reușit să organizeze, cu sprijinul mai multor unități și grupuri blindate, fiecare cu câte 2-3 tancuri, o străpungere a frontului.

Acum, armata ucraineană încearcă să se consolideze pe pozițiile ocupate, iar „situația este dificilă” pentru trupele ruse, informează aceleaşi surse. Bloggerii ruşi susțin, de asemenea, că forṭele Kievului efectuează o operațiune de încercuire a oraşului Bahmut; iar în următoarele 24 de ore se așteaptă un atac al armatei ucrainene în regiunea Zaporijjia „cu scopul de a sparge prima linie de apărare”. Deși aceste știri sunt departe de a fi fost confirmate, nu doar flancurile trupelor de la Bahmut dau semne să se prăbușească. Întregul front rusesc riscă un rapid colaps. Situația e volatilă la superlativ. Militarilor lui Putin le e frică și fug de înfulecă pământul. Și mănâncă, fugind, norii. Incompetența comandanților ruși e notorie. De ce se mai pot agăța militarii? Pe ce se mai pot oare baza?

Victoria Ucrainei în război pare a fi la îndemâna forțelor Kievului nu doar până în 2024, ci în următoarele ore, zile, săptămâni și luni, chiar dacă președintele Zelenski a afirmat că se amână contraofensiva, pentru că țara sa nu ar fi pregătită, n-ar avea destule blindate, ar risca prea multe vieți de militari. Declarația lui pare să nu fi fost decât război psihologic, o afirmație menită să liniștească ministerul rus de război, în timp ce adevărul ocultat a început să urce la suprafață prin gura și telefonul mercenarului-șef.

Iar apoi, pe bază de imagini ale dronelor ucrainene ale Brigăzii 3 de asalt. Care a început să-i fugărească pe invadatorii Brigăzii mecanizate 72, aflate la a doua și decisiva ei înfrângere în estul Ucrainei, după rușinea pe care a pățit-o la Vuhledar.

Contraofensiva despre care acest blog a fost primul să afirme că pare să se fi declanșat, chiar a început. Presiunea exercitată de ucraineni la Bahmut s-a dovedit absolut considerabilă, Prigojin s-a dat lovit în aripă, e disperat, presimte catastrofa, avertizează, de această dată calm, că forțele ruse își pierd controlul asupra flancurilor sale și că armata rusă se îndreaptă spre ”worst case scenario”, deci spre un colaps care va aduce ”armata ucraineană la Rostov”, iar războiul la ”înfrângerea Rusiei“.”

Mercenarii, între ciocan și nicovală.

Diagnostic confirmat, în mod remarcabil, în după-amiaza zilei de azi, joi, 11 mai, în care scriu aceste rânduri, de cel puțin un blogger militar rus. Iar apoi de agenția ucraineană Nexta.

De-acum încolo orice e posibil. Capitularea Moscovei începe să devină un scenariu realist, dacă oștirea lui Putin se prăbușește. Iar la Bahmut se prăbușește. Poate în curând și la Soledar. Ori în Zaporijjea. Dar pentru ce va opta Prigojin?

Pentru prizonieratul ucrainean și Curtea Penală Internațională? Sau pentru moartea de glonte, de ceai cu Poloniu, prin Noviciok sau defenestrare, după rușinea trufașilor mercenari, de a suferi prima lor înfrângere prin iminenta capitulare de la Bahmut?

Căci e clar că, la Bahmut, grupul Wagner nu poate să rămână, dat fiind că e iminentă învăluirea oamenilor săi. Dar i-a dat Putin ordin să se retragă? Acum câteva zile l-a amenințat că va fi acuzat de înaltă trădare dacă se va retrage, cum avertizase Prigojin, deplângând penuria ucigașă de muniție.

Antecedente istorie. Putin pe drumul lui Hitler

Toate semnele indică faptul că Putin îl mai imită o dată pe Hitler. Țarul îl tratează pe Prigojin ca Führerul pe generalul von Paulus, la Stalingrad. Liderul totalitar, nazist, i-a interzis categoric să se retragă chiar și după prăbușirea unităților române, care apărau în noiembrie ’42 flancurile germanilor, rezistaseră dârz, o vreme, însă fuseseră date peste cap de blindatele armatei roșii.

Hitler a acceptat, senin, încercuirea și sacrificarea unei forțe de un sfert de milion de militari germani, români și aliați. Căci i-a interzis comandantului celei de-a șasea armate germane chiar și să încerce să spargă încercuirea. Acestea sunt fructele otrăvite ale delirului generat tiranilor totalitari de impresia pe cât de greu evitabilă, pe atât de falsă, a omnipotenței lor.

Putin, e cert, l-ar fi vrut mort, dacă Prigojin ar fi cucerit Bahmutul. Un asemenea triumf militar i-ar fi conferit credite extraordinare liderului Wagner. Prea mari, pentru dictator, într-o țară distrusă de război cu zeci și sute de mii de militari uciși, răniți și scoși din luptă, care a trecut printr-o serie de înfrângeri militare datoare in corpore prostiei lui, a establishmentului politic, inepției serviciilor secrete și incompetenței comandamentului militar ale Federației Ruse.

Odată înfrânt și umilit, șeful mercenarilor pare o amenințare politică mai controlabilă pentru marele vinovat al catastrofei armatei rusești, care e tiranul rus, Vladimir Putin. Dar sub arme și la comanda unor unități militare Putin pe Prigojin nu-l va putea lăsa. Cât timp va mai fi la butoane. Prigojin știe toate acestea. E oare tentat să se predea? Sau își va încerca norocul retrăgându-se în Rusia în speranța unor zile mai bune? Decizia lui se transpune în aceste clipe, în timp ce scriu. Din când în când istoria nu mai are niciun pic de răbdare. Acum a luat-o, bezmetic, la fugă.

Eșecul lui Putin

Și nu de Prigojin mai e vorba, acum. Șeful mercenarilor a redevenit ce-a fost. Un trist pion criminal într-o istorie cumplită. În cauză e țarul și regimul său fascist. Liderul kaghebist de la Kremlin a încercat să se salveze politic și biologic, sacrificând soldați cu nemiluita într-o țară prost condusă și cu resurse umane limitate. Când calculul i s-a dovedit greșit în primele zile ale invaziei, a refuzat să învețe ceva. Apoi după a doua lecția, cea a contraofensivei ucrainene din toamna trecută, a trecut la noi mobilizări.

Când, lipsită de arme și de muniție, armata ucraineană s-a oprit, Putin a sperat că poate îngheța fronturile printr-un război de uzură. Nici asta nu i-a reușit. Apoi a mizat pe mercenari. Care au prăjit pe front în tocătoarele de carne, zecii de mii deținuți.

În ultimele zile, ca în vara anului trecut, a început să dea disperate telefoane în lume, inclusiv și mai ales oamenilor săi de legătură cu cancelariile occidentale, cerându-le să-i convingă pe guvernanții ucraineni să revină la masa negocierilor, să accepte o încetare a focului și prezervarea unor teritorii ucrainene cucerite sub control rusesc. Ca să aibă el o șansă de a rămâne pe tron.

Cum era normal, date fiind eroismul ucrainenilor, competența mai-marilor lor politici și militari, precum și moralul admirabil al unui popor lucid, care se știe în pericol de a fi anihilat, Putin a dat greș. Sunt șanse mari ca degringolada lui să continue galopant, în ciuda absenței arsenalelor solicitate, dar neprimite din Vest de Ucraina, care mai așteaptă încă avioane militare de tip F-16.

Pentru că panica intrată în oasele militarilor ruși la Bahmut e contagioasă. Nimic nu e mai ispititor pentru soldați cotropitori care nu luptă decât să rămână în viață, decât să fugă din fața inamicului ce-și apără numai nevoile și neamul. Tiranul va amenința și fulgera. Dar zilele lui sunt numărate. Pentru nimic în lume armata ucraineană nu are voie să-și irosească elșanul și să se oprească prematur.

Ofensiva trebuie dusă la bun sfârșit. Sfârșitul ei bun? Capitularea necondiționată a Rusiei.