Terorism anti-israelian: e nebunia politică molipsitoare?

În fața băilor de sânge comise de teroriști palestinieni între evrei, în Israel, avem motive să fim consternați. Ucigașii sunt extrem de tineri. Plângem victimele, cum altfel. Niște nevinovați au căzut, iar, victimă extremismului politic. Și unui terorism căruia lumea civilizată i-a găsit prea multă vreme ”scuze” false, mincinoase, antisemite. Varsă lacrimi, uneori de crocodil, și politicienii.

Între cei aparent cu adevărat afectați e liderul opoziției israeliene și ex-premierul Yair Lapid. Ori președinți ca Biden și Zelenski. Ba și reprezentanți din Kneset ai arabilor israelieni, precum șeful Ra’am Mansour Abbas. Care a declarat că respinge și condamnă orice atac terorist în care sunt uciși civili. E sincer? De ce n-ar fi? Mansour Abbas are ce pierde. Doar ucigașii cred că n-au, pentru că li s-a băgat în cap, islamist, că dacă omoară evrei ajung în paradis la 72 de fecioare.

Aceasta e o credință literală într-o promisiune a Coranului. E ridicolă? Desigur. E o patologie, o boală? E cert rezultatul unei manipulări și îndoctrinări. Dar cine afirmă că e o patologie, o devianță psihică iscată de o criză interioară va fi contrazis și va avea dificultăți să-și dovedească aserțiunea.

Circulă pe net un verdict atribuit psihiatriei moderne, care afirmă că nebunia n-ar fi molipsitoare. Ceea ce sfidează știința. Care nu poate afirma decât că nu există (încă) probe (concludente) că nebunia e contagioasă. Întrebarea nu e defel doar academică.
Există multe forme de nebunie în lumea modernă. Inclusiv politice. Condusă de extrema stângă, California e avangarda implementării multor nebunii politice postmoderne, ”corecte politic”.

Așa de pildă, California a hotărât să interzică fumatul în case. Dar numai dacă nu se fumează hașiș! Apoi ajunge să te declari în acest stat ”transgender” ca să beneficiezi de un venit necondiționat de 1.200 de dolari pe lună. Mai nou, în același stat, un comitet ”de sfaturi pentru reparații afro-americane” s-a gândit să propună ca fiecare negru din San Francisco să primească 5 milioane de dolari ”despăgubiri” pentru strămoșii lui sclavi și să-i sporească venitul la 97.000 de dolari pe an.

Cum nota Stefan Frank, un comentator german, pe marginea acestor cifre, transpunerea (parcă imposibil de oprit) a acestui proiect va falimenta cândva primăria frumosului oraș de pe coasta de Vest a Statelor Unite. Poate și prosperul stat american. Care pare a nu se supune, iată, interdicției discriminării etnice și rasiale articulat implicit de cel de-al 14-lea ei amendament, ancorat, spre lauda ei, în Constituția Statelor Unite. Dar ce mai contează, azi, egalitatea tuturor în fața legii și opoziția față de rasism în condițiile monopolizării ”antirasismului” de către rasismul anti-alb?

Ce mai contează, pentru progresiști, Constituția, cu libertățile și drepturile pe care le garantează tuturor? Și cum să determini cine dintre persoanele de culoare de azi a avut realmente strămoși înrobiți? Nu se prea poate, în foarte multe cazuri. Și ce te faci dacă și unii albi au avut înaintași sclavi? Primesc și ei aceleași indemnizații? Să fim serioși. Măsura e discriminatorie. O nebunie.

S-a spus că bolile mentale nu ar fi contagioase. Nu par să existe, e adevărat, dovezi clare că ar fi. Dar emoțiile îi contaminează pe alții. Când sunt abnorme și se fixează, nu necesită tratament? Nu se aprind masele de la extremiști care le inflamează și le determină să devină criminale?

Și chiar dacă bolile minții sunt rezultatul unei combinații de factori genetici, ambientali și psihologici, aceștia din urmă nu sunt influențați puternic, de pildă de căderea în psihoză sau nevroză a părinților, a soților, a fraților și surorilor, a colegilor și prietenilor apropiați? Ce rol joacă, oare educația întru crimă? Ce l-a determinat în ziua de odihnă de sâmbătă 28 ianuarie pe un copil de 13 ani să iasă pe stradă înarmat și să împuște doi oameni pașnici, pe un tată și pe fiul său?

Ce rol sinistru joacă, în Orientul Apropiat și Mjlociu, în Țara Sfântă, celebrările cu dans, cântece și baclavale ale asasinatelor comise în lăcașuri de rugăciune? De pildă, mai nou, la Ierusalim, într-o singagogă din Neve Iaacov, unde ziua de odihnă decretată într-un Decalog poruncind simultan ”să nu ucizi!” a fost maculată de o baie de sânge teroristă. Când șapte oameni au fost omorâţi. Teroristul a fost, la rândul său, împușcat. Dar e de vină numai el? Și numai ideologia extremistă și genocidară? Nu și contactul cu demența violenței împărtășite și celebrate de prea mulți?

Într-o lume în care oamenilor le merge, economic, mai bine decât oricând, dar nebunia s-a înstăpânit în rândul elitelor și pare a se lăfăi, la putere, distrugând vechile rânduieli și valori, haosul, rebeliunea, teroarea, manipularea, îndoctrinarea provoacă tot mai multe vărsări de sânge.

A le opri înseamnă, pe de o parte, a nu le stimula prin îngăduință față de teroriști și ideologii dindărătul lor, care trebuie pedepsiți exemplar. Dar și un efort amplu de educație, presupunând, între altele, a se pune capăt erodării valorilor care constituie fundamentul civilizației.

Cât despre contagiunea nebuniei, o confirmă cel mai înțelept dintre oameni. Unul care a domnit acum 3.000 de ani, chiar în Ierusalimul însângerat sâmbătă, de teroriști. Potrivit fiului regelui David, Solomon, ”Cine umblă cu înțelepții va fi înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii va fi distrus”. Proverbe, 13,20. Cum va sfârși? Răpus de propriul său rău.