Pricepem cine ne atacă și de ce? Despre jihadismul woke

Un tânăr protestatar dintr-un campus american cerea recent, disperat, ajutor umanitar urgent. Ajutorul solicitat pe Instagram conținea ”apă, mâncare vegetariană, covrigi fără gluten, banane fără banane, uraniu îmbogățit, hârtie pentru lozinci, rachete, paraglidere pentru teroriști handicapați, uniforme SS, turnuri de control pentru lagăre de concentrare”.

Am râs. Aproape că am plâns de atâta râs. Și de atâta tristețe.

Ne aflăm în plină (dar nedeclarată) revoluție woke, islamistă, putinistă. (De fapt, neo-nazistă). Puțină lume știe despre ce e vorba în propoziție. Puțină lume înțelege istoria. Și deci lumea. Încă și mai puțină admite să fie lămurită.   

Incomprehensiunea noastră cea de toate zilele

”Mai greu îi convingi pe oameni că s-au înșelat. Net mai ușor e să-i înșeli”, spunea Mark Twain. Avea dreptate. Ego-ul și prejudecățile îngurgitate în copilărie, precum și credințele iraționale îi împiedică pe mulți să admită că au fost prostiți. De pildă de o presă politic corectă, care, din corectitudine politică, apoi din frica de cultură a anulării și din imperativ ideologic, i-a mințit și prostit, ascunzându-le date esențiale despre lumea în care trăiesc.

Iată de ce prea puțini pricep că lașitatea Americii de stânga l-a determinat pe Putin, cel mult cocoloșit timp de câteva decenii de aceiași progresiști, să se creadă nu doar mafiot, ci și ”mesia”, să fie sigur că America nu-l va împiedica să ”mântuiască” fosta URSS și să atace Ucraina.

La fel, prea puțini înțeleg cu adevărat ce anume i-a mânat pe străzi pe mulți manifestanți pro-palestinieni după 7 octombrie 2023.

Ce i-a adunat și îi adună încă, în campusurile universitare ale facultăților, pe studenții pro-teroriști și pe manipulatorii lor finanțați de Qatar, de ayatolahii iranieni, de islamiștii turci, de ruși sau chinezi? Cum pot fi oare antisemiți sau pro-teroriști niște studenți ai universităților de elită americane?- se întreabă mulți. Protestul trebuie ”cu siguranță că are o substanță, o bază în realități”, își spun unii dintre ei.

Or, n-are.

Dar ca să înțelegem de ce n-are, trebuie să-i ascultăm pe ”mai-știutori”, vorba lui Mihai Șora. Ceea ce ne cade greu. Mai greu decât să ne lăsăm prostiți.

Intră în scenă ”mai-știutorii”

Așa că publicistul american Abe Greenwald va avea mari dificultăți să aibă succesul meritat, deși ultimul său articol din Commentary, ”The Woke Jihad”, explică persuasiv ce se petrece în Vest și pe glob. Potrivit lui, când protestele au irumpt, după atentatele de la 7 octombrie, lumea neimplicată a rămas stupefiată.

”Nu înțeleg”, spuneau spectatorii demonstrațiilor pro-teroriste, uluiți: ”pot ei oare fi pro-Hamas când țipau ”intifada – revoluție”, ”glorie martirilor” sau genocidarul ”from the river to the sea? Imposibil! De fapt nu vor decât să fie de partea bieților palestinieni. Și-a libertății lor”.

În realitate, strada devenise scena revoluționarilor de profesie care au demarat, mai de mult, o răscoală globală pentru ”justiție socială”.

Ce se întâmplă?

E vorba, în opinia mea, de o revoluție de tip bolșevic, pe bază de ideologii și politici identitare, ca și de luptă de rasă, având tot atât îndreptățire cât a avut comunismul, cu lupta lui de clasă, ori nazismul, din care extremiștii postmoderni au extras esența: doctrina identitară, antisemită. Scopul revoluțiilor fiind însă riguros același: demolarea civilizației, a democrațiilor liberale, a lumii iudeo-creștine.

Abe Greenwald dezvoltă o teorie similară. El se referă însă doar la mișcările de justiție socială (postmoderne) ale secolului actual, având perfectă dreptate să releve, în context, că motivul, sau cauza nominală avansate pentru toate aceste răscoale sunt mereu false, ”irelevante”, simple pretexte și ”fațade”.

Astfel, mișcarea având în centrul ei ”black lives matter” nu era, potrivit lui, ”despre negri”, cum nici mobilizarea pentru activismul ”trans” nu e, în realitate, despre drepturile transsexualilor. (Care, în fond, se bucură deja în Vest de puzderie de drepturi).

Departe de ”coperțile” lor, mișcările (pro-teroriste) pentru ”justiție socială”, explică Greenwald, sunt ”despre demolarea lumii apusene, despre nimicirea Americii, a aliaților ei, a Israelului, antisemitismul fiind inclus în ele ca piatră unghiulară”, cum ura împotriva evreilor făcea parte din mișcarea ”Black Lives Matter”.

Ce s-a întâmplat cu stânga, după 2020? A început să se căciulească în fața extremiștilor și să-i mănânce din palmă, dar această mișcare leftistă, cerând, între altele, să i se taie fondurile poliției, s-a prăbușit în dezastru, în aiureala ei vădit impracticabilă și în delir rasist, chipurile ”antirasist”, precum și în crime, inclusiv asupra adolescenților, operați sexual.

Potrivit teoriei lui Greenwald, la patru ani de atunci, americanii au început să li se împotrivească acestor inițiative demente ale stângii, cu succes. Mișcarea a rămas fără erodata ei substanță ideologică revoluționară. Așa că izbucnirea conflictului generat de teroriștii palestinieni a dus fără hiat la scandarea lozincii cu ”genocidul” în Gaza, întrucât le-a redat extremiștilor de stânga ”o cauză, în jurul căreia să-și ralieze trupele și să spargă lumea”.

Iar jihadiștilor, le-a pus la dispoziție ocazia minunată de a avansa agenda lor de boicotare a Israelului și a instituțiilor statului evreu, în măsura în care au convins extrema stângă, identitară, că palestinienii (cu, nota mea, miliardarii Hamas din Qatar, precum și ceilalți, de la Ramallah) ar fi victime, un grup pasămite oprimat.

Vor șterge americanii pe jos cu extremiștii?

Așa adăuga eu că, în societatea victimologică edificată de extrema stângă în locul vechii meritocrații, grupul chipurile ”victimă” poate ajunge să fie propulsat astfel, încât să fie caimacul ei, categoria supremă, în timp ce ”coloniștilor”, ”heterosexualilor”, ”evreilor”, ”sioniștilor”, ”creștinilor”, ”preoților”,  ”albilor” și ”patriarhatului” li se rezervă, firește, numai talpa iadului.

Așa au ajuns ”palestinienii” în proximitatea ”negrilor” și ”transsexualilor” ca grup identitar superior, în ierarhia extremei stângi, care, cum am mai scris, a încălecat școlile, universitățile, elitele și instituțiile americane.

Greenwald are și meritul de a atrage atenția asupra finanțatorilor acestei revoluții teroriste, woke, alcătuiți de multimiliardarii din Qatar și magnații woke din Partidul Democrat.

Spre deosebire de mine, Greenwald e optimist. El se arată convins că americanii vor sfârși prin a înțelege ce se întâmplă cu leftistul cult, cu secta de extremă stânga care a acaparat universitățile de elită americane. Aceste instituții, prevede publicistul american, își vor pierde treptat finanțarea, dacă vor continua pe drumul pro-terorismului woke, jihadist.

Aș vrea ca americanii să priceapă ce se întâmplă și să șteargă pe jos cu extremiștii. Mă tem însă că e prea târziu.

Da, cultura anulării, corectitudinea politică și extremismul trans au început să-i obosească pe mulți. Popularitatea stângii e la pământ. În mod normal, Biden, care le-a cedat jenant ultraprogresiștilor, va pierde în mod catastrofal alegerile.

Dar revoluția anti-occidentală va continua. Prea adânc înrădăcinat, cultural, e antisemitismul. Prea mulți bani câștigă revoluționarii de profesie și stăpânii lor din Qatar, prea multă putere au obținut în servicii, la Casa Albă, la Departamentul de Stat, în guvernele de stânga europene, prea mare-i sprijinul de care se bucură extremiștii de la Beijing și Moscova, de la Doha, Teheran și Ankara. Și prea multe subterfugii ideologice au la dispoziție nihiliștii, ca să renunțe cu ușurință la infamiile lor.