Spargerea USR e o tragedie. Părea singurul partid eligibil după ce PNL, cândva o variantă tristă dar cu viitor a formațiunii Brătienilor, a fost dus în cap și în cîți și-n ciucuri de KlaUSL golfistul-schior cu palton și a ajuns un soi de peeeeseeedeee mai șchiop și cu baston.
Ruperea USR a împărțit și firimiturile de electorat alfabetizat care mai rămăseseră unite. Acum se rup toți în figuri să dea vina ba pe Cioloș, ba pe Drulă-Barna-Ghinea. Și-și bat joc din răsputeri pe fostele repere. Că la ruperi de partide se reped toate hienele să apuce și ele măcar o ciosvârtă din hoit.
Nu că numiții n-ar avea culpe. Și încă mari. În loc să construiască o alternativă democratică credibilă, consistentă și coerentă, au dat trufași de pământ cu criticii lor. Puterea, înainte de a rupe, corupe. Nu în ultimul rând mental și intelectual. Ieșirea de la guvernare nu face parte dintre culpe. Era inevitabilă, dacă USR nu voia să se confunde cu partidele cleptocrației. Dar apoi liderii USR au greșit. S-au lăsat dezbinați și decapitați.
Aș vrea să-i văd pe toți după ce și-au pus verosimil cenușă în cap, că se apucă să reconstruiască ce-au rupt, supt și dărâmat.
Că-i asigur pe domnii Cioloș-Drulă-Barna-Ghinea et comp, că nu vor pupa prea multe voturi dacă nu-și vor presăra zisa cenușă pe scărfârliile lor aparent goale pe interior și nu-și vor băga în ele mințile rătăcite și smintite de exces de bine și de prea puțină smerenie.
Românii au nevoie de repere, domnilor, nu de ruperi. De patriotism, nu de golănie. De onestitate, nu de politicianism de Cațavenci și Brânzovenești. S-aude?