Greșeli diplomatice potențial grave ale SUA

Un pas mic pentru dumneavoastră, un pas mare pentru jurnalismul independent! Donația dvs. va contribui la susținerea eforturilor noastre de a promova adevărul, dreptatea și libertatea.

Ce aduce planul ”Trump” în 28 de puncte pentru aplanarea războiului ruso-ucrainean? Cât de acceptabil e? Și cât de bine acționează administrația Trump pe plan extern, în raport cu propriul țel, al restaurării unei Americi ”mărețe”?

Nerăbdarea de a încasa trilioanele promise de Arabia Saudită, miliardele făgăduite de Qatar, sutele de milioane, nu mai puțin ademenitoare, ale afacerilor cu Rusia de după aplanarea actualului război și milionul unui iluzoriu proxim premiu Nobel pentru ”Pace” îl mână pe șeful statului american din spate. Dimpreună cu patriotismul și pacifismul de proaspăt neofit creștin, convertit de miracolul supraviețuirii unui atentat în care glonțul i-a trecut literalmente pe la ureche, Donald Trump se crede efectiv îndrituit de cer și împuternicit de măreața istorie americană să facă pace repede.

Și unde poate. Atât doar că nu poate. Atâta doar că războaiele pe care încearcă să le aplaneze nu se lasă oprite rapid. Iar agresorii declanșatori ai conflictelor pe care ține cu dinadinsul să le oprească îi depășesc, vizibil, capacitățile intelectuale.

Mai grav, războaiele în cauză le depășesc și pe ale unora din oamenii puși de el căprari peste provocările militare și diplomatice ale supraputerii. Care au fost educați să înțeleagă dorințele concrete, imediate, ale celor cu care negociază, nu și fanatismul ori ambițiile lor iraționale, pseudo-mesianice.

Cauzele reale, nu părelnice, ale războaielor din Israel și Ucraina

Da, ucrainenii și israelienii au mare nevoie de pace. Dar nu în orice condiții. Atacați de Putin și de aliații lui teroriști, islamiști, sponsorizați de Iran, de Turcia și, mai ales, de Qatar, ucrainenii și israelienii au devenit victimele agresiunilor pentru că s-au angajat ferm pe calea democrației liberale de tip occidental. Și pentru că țările și armatele lor, aliate ale SUA, au fost considerate, ca statele partenere din Vest, suficient de slăbite spre a fi atacate frontal.

Nu atât pentru teritorii, ci din pricina valorilor lor au fost invadate ambele țări de către inamici totalitari, care nu se pot mulțumi cu simple concesii teritoriale și nu se lasă pacificate cu negocieri raționale, de vreme ce urmăresc implacabil, cu tenacitatea lui totul sau nimic, anihilarea irevocabilă a victimelor lor, nu doar supunerea, înfrângerea și capitularea lor.

Prin urmare, capitularea Ucrainei, cerută indirect de planul în 28 de puncte al președintelui Trump, întocmit după negocierile secrete ruso-americane, care solicită Kievului să renunțe definitiv la Crimeea, Luhansk și Donețk și să-și înjumătățească armata oricum insuficientă, nu ajută la nimic. Deși oficiali americani pretind că fostul ministru ucrainean al apărării, Rustem Umerov, ar fi reacționat pozitiv la planul zis ”de pace”.

Și ce i se cere Kievului

După cum afirmă Axios, planul în cauză stipulează că Rusia ar urma să fie amnistiată pentru crimele ei de război și să obțină, fără luptă, ținuturi întinse, încă necucerite complet, la care Ucraina să renunțe definitiv.

De partea ei, Ucraina ar urma să primească, potrivit planului american, neprecizate”garanții de securitate de tipul articolului 5” al tratatului NATO, (care prevede întrajutorarea militară a statelor membre ale alianței nordatlantice, în cazul unui atac asupra unuia din ele).

Planul ar fi fost redactat de Steve Witkoff în colaborare cu șeful Departamentului de Stat american, Marco Rubio, și cu ginerele președintelui, Jared Kushner, după ”consultări” cu emisarul Moscovei, Kirill Dmitriev. În fapt, la diktatul Moscovei. Or, nu așa se face pace.

Mai aproape de ea a ajuns ambasadorul SUA la ONU, Mike Waltz, care a amenințat Rusia cu noi sancțiuni și ajutoare militare suplimentare pentru Ucraina, dacă nu pune capăt războiului.

Ce e necesar. Și ce s-a făcut rău

Acesta e drumul pe care o pornise, după invazia rusă din februarie 2023, prea șovăielnic și abulic, administrația Biden, vinovată în mare măsură prin nevolnicie, slăbiciune, lașitate și decrepitudine morală, pentru declanșarea celor două războaie. Aceasta e și calea pe care pășiseră tardiv și la fel de ezitant, și puterile europene.

Dar, în afară de a nu ajuta militar și financiar suficient, toate guvernele occidentale, atinse parcă de un mortal virus cerebral, au făcut mai întâi cale întoarsă în privința Israelului, iar acum se pregătesc să trădeze Ucraina.

Presată în interior de antisemiții de extremă dreaptă, cot la cot cu extrema stângă, cumpărată parcă de Qatar și saudiți, dacă nu și de ruși și chinezi, America lui Trump a forțat statul evreu să oprească războiul anti-terorist înaintea capitulării și dezarmării Hamas. Ceea ce asigură, pe moment, supraviețuirea grupării teroriste sunite și a planurilor ei de reînarmare și consolidare, promovate împreună cu șiiții libanezi din Hezbollah și cu stăpânii lor islamiști de la Doha și Teheran.

Acum a trecut la rând Ucraina. Și ea e tratată vitregește. Și ea e, vai, forțată de un Vest care s-a dezvățat să învingă, întrucât și-a câștigat ultimul mare război fierbinte în timpul celei de-a doua Conflagrații Mondiale și și-a ratat prada de război obținută prin victoria celui ”Rece”, să renunțe la o biruință clară. Și să încapă iar sub controlul Rusiei care a încercat să desființeze Ucraina și sub Stalin, idolul lui Putin, prin înfometare, încă din anii 30 ai  veacului trecut încoace.

Mai grav, ca și teroriștii islamiști palestinianiști, protejați de Qatar și de Frăția Musulmană, care în loc să fie declarate stat și grupare teroristă din pricina antiamericanismului lor, au ajuns, culmea, ”partener strategic major al SUA”, administrația Trump încearcă să răsplătească și Rusia. O Rusie agresoare, imperialistă, ruscistă, poststalinistă și postnazistă, care nu și-a ascuns pofta cuceririi întregii Europe, după nimicirea Ucrainei, pedepsite pentru că ucrainenii au îndrăznit să-și asume dreptul la autodeterminare și să scape de cătușele Moscovei.

Sinuciderea

A recompensa o putere expansionistă ca Rusia, despre care orice minte lucidă a înțeles ceea ce enunța acest blog acum aproape 4 ani, și-anume că Moscova nu se va mulțumi cu izbânzi parțiale și că, deci, ostilitățile se vor relua, până la capitularea uneia din tabere, e, pentru Vest, un act sinucigaș. Ar fi o sminteală totală, mai degrabă decât o transpunere a programului MAGA, căci ar slăbi decisiv NATO, principala alianță a Statelor Unite.

Și pentru ce? Pentru o Rusie care poate semna ce vrea, că tot nu respectă nimic, de vreme ce a trecut cu nonșalanță peste multe acorduri, tratate și înțelegeri, ca memorandumul de la Budapesta, din anii 90?

Vorba lui Douglas Murray: de ce-ar respecta Putin vreun pact, dacă, în loc să fie pedepsită pentru încălcarea lui, Rusia e veșnic răsplătită pentru încălcarea tuturor înțelegerilor ei?

Doar un imbecil ar trage, în aceste condiții, concluzia că ar trebui să se cumințească și să accepte o pace durabilă, în locul perpetuării existenței sale mănoase, de bully, de bătăuș al clasei.

Culmea, sinuciderea occidentală ar avea loc cu scurt timp înaintea imploziei unei Rusii care e izolată în Europa și, ca în final de URSS, iremediabil ”overstreched”, supusă unei supra-extensiuni imperiale. Sângerează grav, militar și energetic, este cu demografia în țărână și cu economia la mică distanță de pământ. Are deci ea însăși nevoie de o pauză ca de aer.

Nici Ucraina nu stă prea bine militar, politic, economic și demografic. Pur și simplu, Vestul n-a ajutat-o îndeajuns. Da, se pot imagina opriri negociate, pe baza unor concesii vremelnice, ale conflictelor declanșate împotriva Vestului de rușii lui Putin și de islamiști. Dar acorduri de ”pace” oneroase, care dezarmează victimele în fața agresorilor lor și le plasează în poziția de a nu avea ca alternativă decât supunerea sau sinuciderea trebuie respinse categoric.