De la podea, cum se va mai ridica? Rusia în corzi, numărată

”Niciodată Rusia nu s-a prezentat cu o imagine de asemenea slăbiciune”, titra azi Sky News. Publicația britanică are dreptate. Și are dreptate să prevadă că Rusia va arăta din în ce mai rău.

Sky News nu se referă, în context, doar la cel mai semnificativ semn de anemie al imperiului putinist. Căci, mai sunt și altele. Înainte de a le enumera, să reconsemnăm croșeul care a trimis Rusia la podea, obligând arbitrul s-o numere. Este eșecul ei balistic, în condițiile în care țarul se bizuise pe arsenalul de rachete și, mai ales, pe cel de proiectile hipersonice al Rusiei.

Or, Ucraina îi doboară cu maximă acuratețe zestrea scumpă de Kinjaluri, valorând câte zece milioane de dolari bucata, ceea ce dovedește că scutul anti-rachetă occidental chiar funcționează atât de eficient, încât să-i extragă sistematic dinții șarpelui moscovit: excizia i le stârpește unul câte unul, sau, la nevoie, i le distruge pe toate deodată. Căci nici tactica încercată în disperare de ruși, de a provoca o amplă confuzie sistemului și a obliga scutul, plonjat în nebuloasă și obscuritate de o ploaie de rachete și de drone, să abereze, s-a dovedit cât se poate de nefuncțională. Pentru că în fața rachetelor date de Putin drept ”imbatabile” și ”invincibile”, scutul a rezistat și nu s-a derutat, în ciuda vitezei fabuloase, de peste 3.400 (sau poate chiar 4.400) de metri pe secundă a Kinjalelor.

Această capacitate a apărării ucrainene de a da peste cap atacul aerian rusesc dă peste cap calucelele militare ale Moscovei și schimbat din temelii datele confruntării din ring. Cu atât mai mult, cu cât și Ucraina dispune acum, grație britanicilor, care le-au furnizat proiectile de tip Shadow Storm, de arme cu bătaie lungă. Deși de multe ori mai scurtă, decât cele două mii de kilometri cât are raza de acțiune a rachetelor Kinjal 47, bătaia de 250 de kilometri complică mult socotelile tactice ale comandamentului rus. Care nici până acum n-a strălucit în sfera gândirii tactice ori strategice. Și nu posedă un scut antirachetă la feld e eficient ca al ucrainenilor.

Trufașă, Rusia credea că sistemul de rachete antirachetă S-400 (și cel anterior, S-300) ar fi fost suficiente. Ei bine, nu sunt. În semeția lui, regimul Putin mai credea că poate neglija acest aspect defensiv, pentru că era convins că nu-i va rezista nimic tăvălugului său tactic. S-a înșelat. În consecință, acest comandament mai are o bătaie de cap suplimentară. Nu-i funcționează, cum se vede la Bahmut, nici procedura covorului de bombe și distrugerea completă a orașelor de cucerit. Deci atacul. La Bahmut și în împrejurimi Ucraina anunță succese după succese, pe care nu le-a mai avut în lupta terestră din toamna trecută. Brigada a treia de asalt a cucerit un notabil spațiu în orașul distrus. Prin urmare, în confruntarea cu Ucraina, Rusia va trebui să-și perfecționeze apărarea. De care, de la Stalingrad încoace, Moscova n-a mai avut nevoie să se ocupe cu adevărat.

Or, un război e întotdeauna, în mare măsură și simbolic, și psihologic. Pe ce anume se va mai putea susține moralul combatanților ruși și a propagandei care-i împinge bezmetic înainte, dacă și ultimele repere întărind speranțele iluzorii de victorie ale Rusiei, se prăbușesc rând pe rând?

Experții consultați de Sky News trimit și la spectacolul divergențelor dintre militarii armatei regulate și comandamentul lor de la ministerul de război al lui Șoigu, pe de o parte, și mercenarii lui Prigojin, de alta. Imaginea acestei vrajbe mi se pare cheie, pentru că ea prefigurează ce se va întâmpla, probabil, când cuțitul le va ajunge unora din trupe la os: la puci militar sau la război civil.

Cuprinși de disperare, mulți ruși lucizi intuiesc acum, în fine, ce le rezervă un viitor din ce în ce mai sumbru. Cu fiecare zi care trece fără ca Putin să fie debarcat și să plătească pentru cacealmaua lui crește exponențial nota de plată pe care o va avea Rusia de achitat după schimbarea necesară. Acum, Rusia e în corzi, numărată. Dar riscă, dacă persistă în eroare, să nu se mai ridice de la podea.