Restabilirea păcii în Gaza: antisemitism, totalitarism și demografie

Antisemiții jenați, care se tem să nu fie marginalizați dacă sar calul, de segmentul etic nederaiat complet al societății, se ascund, dacă sunt contrați cu argumente logic imbatabile . În fața unor adversari avizați, unii, mai vicleni, încearcă să-și salveze credibilitatea refugiindu-se în formule vagi: situația ar ”fi complexă”, ar fi ”rezultatul spiralei violenței”, ”ambele părți” ar ”împărți vina”, ambele ”ar încălca drepturile omului și dreptul internațional” și ar fi, chipurile, ”genocidare”.

Sau lansează, mustind de mila tuturor (și în ”folosul” tuturor, inclusiv al israelienilor, lozinci pacifiste și împăciuitoriste, ca ipocriții politicieni germani, care justifică primirea la Berlin a dictatorului islamist al Turciei, Erdogan, o figură de proră a antisemitismului musulman și global, ”prin influența lui pe lângă Hamas”, despre care se nădăjduiește că ar putea să ducă la ”dezescaladarea” situației. Tot pentru presupusa ei ”dezescaladare” se revendică de la începutul reacției militare israeliene la ororile naziste, comise de Hamas la 7 octombrie, încetarea ”umanitară” a focului și ”armistițiul”.

Întrucât știu că înfrângerea statului evreu implică salvarea Hamas, antisemiții revendică obsesiv acest ”armistițiu”, semnalizând astfel o părelnică ”dragoste” de ”pace”. Or, ei nu pacea o iubesc, ci pe evreul ”bun” care, în concepția lor, este evreul mort. Altfel spus, ”nu toți cei care cer un armistițiu în Gaza vor distrugerea Israelului. Dar toți cei care cer un armistițiu (sau o încetare a focului îndelungată) vor distrugerea Israelului”, cum just s-a observat la Washingron, în această săptămână, în cursul celei mai ample demonstrații pro-israeliene din istorie, la care au participat aproape 300.000 de oameni.

Încât situația, chiar și pentru cei care cred că palestinienii ar fi fost defavorizați, e moral net mai clară decât le pare multora și o prezintă antisemiții mascați. La 6 octombrie exista un armistițiu. L-a încălcat Hamas. Nimeni nu i-a obligat pe islamiștii din Hamas și Jihadul islamic să-și exercite ”rezistența” masacrând terorist și genocidar. Pe scurt, antisemitismul islamist, încurajat, susținut și justificat de cel islamo-gauchist, a aruncat în aer pacea în Țara Sfântă prin agresiunea teroriștilor Hamas de la 7 octombrie.

Cum se va restabili pacea?

Prin distrugerea Hamas. Dar e obiectivul enunțat inițial de israelieni unul realist? Altfel formulat: va supraviețui ideologia islamistă destructurării grupărilor teroriste, islamiste, din fâșie, astfel încât Hamas, ISIS, Al Qaida să dispară din istorie?

Greu de crezut că această ideologie se va evapora cu una cu două. Și n-a preluat ea, cândva, ștafeta de la socialismul teroriștilor pro-bolșevici ai lui Yasser Arafat? Nu vor prelua grupările marxiste ștafeta terorismului de la islamiști?

Dar nu-i totul pierdut. În gândirea tribală, proprie și grupărilor teroriste islamiste, totul depinde de puterea șefului de trib. A i se lua puterea și a se bloca înlocuirea lui este a i se distruge tribul. Viitorul depinde și de ce se va întâmpla cu patronii și sponsorii islamismului din Iran, Qatar și Turcia, după eventualul succes al operațiunii militare israeliene din Gaza. Dar și de capacitatea lumii civilizate de a vedea și înțelege realitatea și de-a acționa judicios.

Ghici ghicitoarea mea

Au devenit mai nou virale, pe Tik Tok, ipocriziile și absurditățile antisemite ale unui Osama Bin Laden? De ce? Și cine e Bin Laden? Criminalul în masă vinovat pentru aproape 3.000 de civili americani uciși la 9/11. Își trimisese ciracii teroriști să-i lichideze pe americani cu avioane de pasageri deturnate și proiectate în blocuri, pentru că ura creștinătatea, Vestul, America și democrațiile. Și mai ales pentru că, așa cum admisese el anterior, SUA își trimisese militarii în Arabia Saudită să scape Kuweitul de invadarea și anexarea lui de către armata dictatorului irakian Saddam Hussein, iar Arabia Saudită era și este pentru islamiști tabu. Este pentru fundamentalismul musulman, ”pământ sfânt, islamic”, interzis de pângărit de ”cizmele infidelilor”, aparținând soldaților americani creștini.

Un an mai târziu, observând că omorul său în masă de la 9/11 declanșase un val fără precedent de antisemitism, manifestat în vomitivă ură viscerală pe statul sionist, prefăcut în ”evreu al națiunilor”, Bin Laden a revenit cu un viral mesaj antievreiesc și antiamerican. În noua scrisoare, liderul Al Qaidei saluta masacrele asupra creștinilor și altor ”infideli” din Bali, Kuweit, Yemen și Rusia și susținea minciuna, clar contrazisă de propriile sale declarații anterioare, că, în SUA, creștinii ar fi plătit în Turnurile Gemene distruse ”pentru sprijinul Americii acordat Israelului”.

În rețeaua de socializare a Chinei comuniste, Tik Tok, mulți au găsit cu cale, după mai bine de douăzeci de ani de la publicarea acestui mesaj ipocrit, să-l aprobe pe liderul islamist defunct al ucigașilor în masă coagulați în Al Qaida. Reluarea în rețea a scrisorii sale pline de scorneli antisemite și antiamericane, inițial tipărită de ziarul de stânga britanic, The Guardian, a fost văzută de 4,5 milioane de oameni. Cum se explică popularitatea ei dementă și demențială?

Istoricul unei idei cheie a totalitarismelor

Antisemitismul a devenit un fel de lingua franca a revoluțiilor totalitare, un limbaj universal al proștilor, rinocrizaților și fanaticilor celor mai diverse doctrine extremiste. Liderii extremiști și totalitari ca Hitler, Codreanu, Bin Laden și Khamenei se bizuie nu doar pe prostia și ura pe libertate a maselor, ci și pe bagajul cultural antisemit al națiunilor creștine și al comunităților musulmane, propriu și ateilor sau agnosticilor occidentali.

Pe baza pieselor de puzzle antisemite culese din părți rupte de contextul lor istoric ale tradițiilor creștine și musulmane și transmise de-a lungul generațiilor, se poate miza cu șanse mari pe capacitatea lor de a ușura conexiunea maselor de manevră la miturile și narativele antisemite, concepute de naziști, staliniști, kaghebiști, securiști, islamiști și postmoderniști. Narative care se întemeiază pe mitul victimei și simpatia acordată celui părelnic ”mai slab” și transportată mai nou de aberații de felul tezei ”genocidului” pe care l-ar comite israelienii asupra palestinienilor din Gaza.

Suportă realitatea astfel de narative? Bombardamentele din Gaza îi determină pe mulți descreierați să creadă ori să afirme, dimpreună cu șefii de haită antisemiți, că da. Israelienii ar ”omorî”, chipurile, în Gaza, ”copii”.

Două treimi din americani înțeleg că acești copii sunt de fapt victimele propriilor lideri extremiști și resping, încă, această aberație, răspândită de agitprop și de oameni de bună credință, care aleg să ignore sistematicul abuz propagandistic și direct, de către teroriști, al acestor copii-scuturi-vii instrumentalizați ca rechizitoriu cât mai zguduitor împotriva evreilor. Dar 30 % din americani par, potrivit sondajelor, să fi interiorizat miturile conspiraționiste, antisemite și să țină realmente cu Hamas. Între ei sunt mulți tineri îndoctrinați de dascălii lor progresiști din școli și universități.

Nu-i văd acești oameni pe palestinienii de rând din Gaza, filmați involuntar de Al Jazeera, care-și exprimă cu mortal curaj disperarea iscată de crimele comise de Hamas asupra lor?

Îi văd. Dar le ignoră suferința, căci nu se potrivește doctrinei. Iar profesorii lor, crescuți la școala marxistă și progresisită a a antiamericanismului și antisemitismului, ascund, în mare parte, sau reinterpretează realitatea, refasonând-o cum le-o cere siluirea ei ideologică.

Realitățile nemachiate: genocidul din Gaza, marele storcător de lacrimi

Altfel le-ar fi ușor să descopere că evocatul ”genocid” e mai mult decât bizar, dacă între 1948 și 2023, populația arabă din Gaza, de 200.000 de oameni, s-a înzecit. Azi numără 2.2 milioane de suflete. 2,2 milioane. Ce fel de ”genocid” poate fi acesta? Iar creșterea vertiginoasă a populației arabe din Gaza s-a petrecut, nota bene, în ciuda veșnic reiteratei ”suferințe palestiniene”, ”datorate”, cică, ”ocupației” israeliene: o ocupație inexistentă, în fapt, dar invocată cu regularitate când narativul islamist, cununat cu cel progresist, ”identifică” prezumtiva rădăcină a conflictului din Gaza în ”colonialism”.

Or, nu există popor care să se pretindă cu mai mare îndreptățire a fi indigen, ca al statului evreu. Nu există națiune cu rădăcini și legături mai profunde și autentice cu Țara Sfântă decât cea alcătuită din vorbitorii limbii originare a Bibliei, care este ebraica.

Dar realitățile sunt ca haina. Care e mult mai departe de creierul spălat, decât cămașa scoarței lui cerebrale, inundate de detergentul cultural al metaforelor antisemite de genul: evreul-”deicid”, evreul-”răzbunător”, evreul- ”ochi-pentru-ochi”, evreul-”cămătar”, evreul-”otrăvitor-de-fântâni”, evreul-”băutor de sânge creștin”, evreul-”comunist”, evreul-”plutocrat”, evreul-”capitalist”, iar mai nou ”colonialist”, ”rasist”, ”imperialist” și așa mai departe.

Partitura demografiei

Așa s-a ajuns ca sondajele să reveleze că jumătate dintre americanii cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani nu consideră Hamas, în ciuda atrocităților ei teroriste, o organizație teroristă.

În ”Originile Totalitarismului”, Hannah Arendt s-a ocupat îndelung de rolul demografiei și excedentelor de populație în articularea politicilor genocidare ale tiraniilor totalitare.

Inepția sau incultura îi determină pe mulți să nu înțeleagă ceea ce a scris repetat și sociologul Gunnar Heinsohn, un expert în demoscopie. Regretatul publicist a reliefat nu o dată că populații cu exces de creștere și de bărbați, exces datorat în Gaza uriașelor ajutoare internaționale acordate unei mase de șomeri care, date fiind fondurile străine și generozitatea cu care sunt împărțite permanent locuitorilor fâșiei, își pot permite familii-trib cu 6 până la 8 copii în medie, devin dependente de ajutor. Pe de o parte.

Iar pe de alta, își deleagă răspunderea pentru viața proprie Națiunilor Unite. Care-i alimentează și îndoctrinează cu antisemitism visceral și eliminatoriu prin manualele școlare ale UNRWA. Și îi împinge spre valori sociale și islamice fundamentaliste, care le impun o bărbăție aparent imposibil de probat altfel decât prin martiriu, prin sacrificiul suprem dobândit via jihad. Și via masacrarea de evrei, azi cea mai populară formă de jihad.

Ca să le ușureze soarta și misiunea exterminatoare, ”globosfera” antisemită, un mapamond dominat de antisemitismul sintetic, combinând ura pe evrei nazisto-legionară și securistă, cu a extremei stângi marxiste și a islamismului terorist, a întors realitatea pe dos: apartheidul palestinian, reflectat de refuzul arabilor de a accepta în teritoriile controlate de ei chiar și un singur evreu, s-a dat de trei ori peste cap și a devenit un imaginar ”apartheid” israelian.

Iar terorismul genocidar al Hamas manifestat realiter la 7 octombrie, trece și el printr-o metamorfoză kafkiană și devine fantezistul ”genocid” comis de evrei în Gaza, un holocaust prezumtiv soldându-se, vai, nu ca Șoa, la naziști, ci cu înzecirea populației arabe din fâșie.

Heinsohn a argumentat consistent teza sa din ”Fii și Puterea Mondială” (1), potrivit căreia populațiile care cresc prea rapid (și cu prea mulți tineri bărbați lipsiți de joburi) se îndreaptă inexorabil spre instabilitate, spre război sau război civil, cum s-a văzut în Liban și Algeria. Acest tineret supranumerar numit de Heinsohn ”The Youth Bulge” e excesul demografic care furnizează masa rinocerizată necesară succesului oricărei mișcări extremiste, totalitare, un rezervor de combatanți comuniști, naziști, legionari, islamiști sau fanatici ecologiști.

Pe scurt, Gaza și pacea ar avea nevoie de o reducere considerabilă a antisemitismului global, a exceselui de juni zeloși, precum și de-o diminuare nu mai puțin substanțială a atenției și a ajutoarelor internaționale.

Notă:

1. “Söhne und Weltmacht: Terror im Aufstieg und Fall der Nationen” – Gunnar Heinsohn