Nu se violează legile firii, ale antropologiei și ale istoriei cu impunitate. Încălcarea lor sistematică, de către progresiștii occidentali, continuă. Astfel încât n-au de ce să se mire că lumea, așa cum o știau ei, explodează sub ochii lor. Sau că bombele din Ucraina detonează mai nou în Nagorno Karabah ori Kosovo, iar schijele deflagrațiilor le trec pe la urechi.

Dictatorii studiază Vestul cu mare abnegație. Îi deprind hachițele și neajunsurile, cum învățau diversele triburi de barbari din decăderea imperiului roman. Și de pe urma felului în care se poate profita de slăbiciunea etalată iresponsabil de către elitele de stânga din Apus.

Cazul armeano-azer

Tiranul azer Aliev a învățat de pildă că bătaia pe care o încasează Rusia în Ucraina l-a făcut pe Putin vulnerabil. Și că, în ciuda creștinismului afișat de colegul său kaghebist, zis patriarhul Kiril, de regimul rus și de lacheii lui propagandiști din România, SUA și de aiurea, dictatorul rus e dispus să trădeze ca să iasă de la ananghie.

Cu ajutorul islamistului turc, Erdogan, de care Kremlinul nu se mai poate lipsi în regiune, la Marea Neagră și în NATO, azerii i-au propus lui Putin să-i vândă pe frații lui creștini, armeni. Ceea ce tiranul s-a și grăbit să facă.

Fără vreo jenă perceptibilă. Iar dictatorul azer, un monstru de tiran cum scrie la carte, s-a grăbit să profite. Cu arme turcești și israeliene a dat peste cap cât ai clipi apărarea armeană din enclava Karabah, așa cum a învins și în războiul, tot de el declanșat, din 2020. Sub ochii europenilor și americanilor. Care au ridicat și atunci din umeri, a neputință.

Și nici măcar acum nu se hotărăsc să-l ardă cu sancțiuni, necum să intervină manu militari, deși amenințarea cu apariția trupelor americane, nu doar ivirea lor în zonă, i-ar fi liniștit, probabil, pe toți, instantaneu. Și deși acum a avut loc o epurare etnică la scară mare, cu aproape toți cei 120.000 de armeni forțați să-și ia lumea în cap. Și deși Armenia e în continuare în mare pericol. Într-un pericol mortal, din cauza forțelor azere care vor să ”rezolve” definitiv problema coridorului cu propria lor enclavă azeră din Armenia.

Motiv pentru care liderul din Baku provoacă și după marea epurare etnică din enclava Karabah. Căci dictatorului nu i-a ajuns alungarea armenilor din enclavă. La 2 octombrie 2023, trupele azere le-au atacat pe cele de graniță al Armeniei. Erevanul anunța victime în propriile rânduri, după ce forțele azere deschiseseră focul asupra unui vehicul care transporta mâncarea grănicerilor.

Comunitatea Internațională? Taie frunză la câini. Și ține discursuri sforăitoare

E futilă întrebarea: ”ce face ONU?” ONU, în care dictează regimuri totalitare, comuniste, islamiste și cel ruscist, și-a pierdut de mult rațiunea de a fi. Care era să împiedice epurări etnice și genociduri. Organizația mondială a luat calea Ligii Națiunilor distruse de Hitler.

Bine, dar UE? Dar Statele Unite? Iau tot mai mult aspectul imperiului roman în tragicul și penibilul său declin. Par să se găsească la jenantul lor crepuscul.

Legea, cât timp nu se rezolvă agresiunea asupra Ucrainei, o dictează mușchii celui mai tare. Forța dreptului a cedat dreptului forței. Cine poate, oase roade. Și mare e pofta de carne și de sânge a dictatorilor. Și nici Putin nu e mai nătăfleț decât Aliev. Dictatorul rus a studiat cu atenție fuga rușinoasă din Afganistan a militarilor americani ai administrației Biden, precum și monumentalele eșecuri în materie de înarmare și instrucție a militarilor germani și a înțeles că Vestul e prea moale ca să-i stea în cale, orice nemernicie ar întreprinde.

Teroristul sîrb

Așa că a invadat Ucraina. De la el, de la Aliev, de la patronul acestuia, Erdogan, precum și de la dictatorul chinez Xi a învățat și prietenul lui Sebi Ghiță, Vucici. Liderul autoritar al sîrbilor nu e mai puțin viclean și uns cu toate alifiile decât omologii săi turc, rus, chinez sau azer. Pare chiar mai șmecher decât toți, de vreme ce insistă să fie prieten cu toată lumea. Stăruie să se integreze în UE, dar să fie la toartă și cu Putin, și cu Xi, și cu toți ceilalți tirani totalitari. Căci prietenia și afacerile cu toată lumea sunt cum nu se poate mai profitabile pentru Belgrad.

Vucici a dewcoperit de mult rentabilitatea șantajului. Și a văzut că Putin și Aliev au scăpat, ca și Erdogan, de pedepse insuportabile din partea Comunității Internaționale. Ca atare, liderul din Belgrad construiește pas cu pas un scenariu ruso-ucrainean la granița kosovară. Pe modelul pretențiilor lui Putin privindu-i pe rușii din Ucraina. Pe modelul pretențiilor lui Hitler când revendica regiunea sudetă, Vucici pretinde și el că ”nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”. El vrea, chipurile, ”pace”, dar cum să nu-i ajute pe sărmanii sîrbi din Kosovo, amenințați, cum sunt, de ”infamia” criminală, albaneză?

Așa se lămurește concentrarea, la frontiera kosovară, a unei imense forțe militare sîrbe, care abia așteaptă, ca să dezlănțuie invazia și epurarea etnică, încă un semn de slăbiciune, de felul celui lansat de americani și europeni în reacție la penultima provocare sîrbească, cea din primăvară.

Atunci, punerea în scenă a crizei interetnice de către sîrbi a primit o replică poltronă din partea Occidentului, Uniunea Europeană luând măsuri nu împotriva provocatorului terorist de la Belgrad, ci în contra autorităților din Kosovo.

Suflând și în iaurt, ca Vucici să nu cumva să se repeadă în brațele lui Putin (la pieptul flasc al căruia liderul de la Belgrad se simte de mult ca în sânul lui Avraam) Comunitatea a adoptat măsuri punitive la adresa kosovarilor, pe care i-a obligat să-i suspende din funcții pe primarii aleși legal (deși doar cu 3,5% din voturi, pentru că sîrbii, incitați de Belgrad, boicotaseră scrutinul). Mai grav, occidentalii i-au silit să reducă prezența în zonă a poliției kosovare, s-o retragă din comunitățile din nord și să decreteze noi alegeri.

Biedermann și incendiatorii

La atâta lașitate apuseană, cu trupele KFOR la fața locului, era doar o chestiune de timp înainte ca sîrbii să provoace iar, să verse sânge, ca la mânăstirea sîrbă recent capturată, unde au ucis un polițist kosovar. Și să se folosească de terorism ca să pretexteze un casus belli.

Tehnica e descrisă cu lux de amănunte de scriitorul elvețian Max Frisch în genialul său roman, Biedermann și incendiatorii. Cei din urmă, niște derbedei, îi intră burghezului în casă, sunt primiți cu pâine și sare, bunăvoință crescândă, politețe maximă și brațele tot mai deschise și nu se lasă până nu i-o aprind în cap.

Dar liderii apuseni n-au timp de lecturi savante. Prea sătui, prea puțin contestați, le e foarte somn. Le e somn rău. Iar când nu sunt pradă somnolenței, par să alunece într-un delir. Definiția einsteiniană a nebuniei? ”Să comiți tot mereu aceleași erori, dar să te aștepți la rezultate mai bune.”

Așa că nebunia, corupția, josnicia, mârșăvia, frica, inepția, iresponsabilitatea și lașitatea care aprind tot mai multe ținuturi nu vizează doar teritorii situate în afara NATO. Reacția la provocările cu drone căzute și explodate în România, unde oficialii români și chiar șeful NATO s-au grăbit să absolve parțial Rusia, decretând, în contra unor argumente de bun simț, că ar fi fost vorba de evenimente ”accidentale” și de ”incidente neintenționate”, e de natură să stimuleze noi agresiuni.

Va mai curge mult sânge, înainte ca liderii apuseni să se responsabilizeze? Depinde de alegătorii lor. Duminică, Germania se va confrunta cu importante alegeri regionale. Șocul rezultatelor lor după niște ani de inepții colosale, generate de guvernarea catastrofală a stângii, e cert. Chiar dacă motivul pentru care vor fi sancționați la urne e altul, decât Ucraina.

Și mai grav riscă să fie impactul scrutinelor care vor avea loc la anul, în estul țării. Și, bineînțeles, în SUA. Unde însă nici opoziția republicană nu pare, în parte, mai brează.

Cotropirea Ucrainei ar fi trebuit să fie o sirenă de alarmă imposibil de ignorat în Vest. Dar cei care au condiționat dezastrul continuă să doarmă la butoane și să comită, imperturbabili, aceleași funeste erori de natură să detoneze noi și noi explozii, noi și noi războaie de agresiune, epurări etnice și genociduri, toate, evident, în numele apărării ”compatrioților noștri exterminați”, pe modelul hitlerist al Gdanskului și al regiunii sudete.

Căci bully-ul clasei, incitat de spectacolul slăbiciunii corpului profesoral, va continua să profite. Și în timp ce dascălii fug de el în cancelarie, să se înmulțească. Noi hărțuitori și agresori se vor ivi în alte clase, până ce școala va arde până-n temelii.

Acestea sunt legile focului, ale firii, ale antropologiei, ale istoriei. Dacă popoarele nu se vor ridica să-i confrunte, să-i înfrunte și să-i elimine pe ”salvatorii nației”, riscă să plătească, fără excepție, scump.