Zelenski în SUA, la ceasul epuizării dorinței Poloniei de a ajuta

Ucraina cere solidaritatea lumii în fața agresiunii ruse. Nu cere prea mult? N-au dreptate oficialii de dreapta polonezi și o parte din extremiștii de dreapta și de stânga din partidele democrat și republican de peste ocean, să-i ceară socoteală președintelui Ucrainei, Zelenski?

Nu e just să-l certe Polonia, pentru că insistă asupra dreptului fermierilor săi de a exporta cereale pe care autoritățile de la Varșovia le refuză, ca să adune voturile țăranilor polonezi?

Cazul american

Înaintea convorbirilor sale de joi cu responsabilii americani din Congres i-a bătut lui Zelenski un vânt rece, din față. Sunt oare banii contribuabililor americani bine investiți în Ucraina? – se întrebase zilele trecute șeful majorității republicane din Congres, Kevin McCarthy. Refuzând să indice în ce măsură Congresul va continua să ajute Ucraina, McCarthy i-a cerut președintelui Zelenski, cu care se va vedea joi, ”socoteală” pentru fondurile date de Statele Unite Ucrainei, precum și ”un plan pentru victorie” pe care să-l transmită poporului american.

McCarthy a admis că războiul declanșat de Rusia în Ucraina e ”greșit” și ”atroce”, dar a spus că e dreptul contribuabililor americani să fie informați cu privire la destinația banilor lor. La ONU, liderul SUA i-a răspuns, indirect, avertizând că Rusia mizează pe lume sătulă de război care să dea Moscovei lumină verde să facă zob Ucraina. Dar, ”dacă renunțăm la principiile de bază ale Cartei ONU pentru a potoli un agresor, poate vreo țară membră să se simtă încrezătoare în securitatea sa?”, i-a întrebat retoric, pe liderii lumii, Joe Biden. Care a cerut Congresului 22 de miliarde de dolari în ajutoare pentru Ucraina. O pălărie de bani, ce-i drept.

E rar ca actualul președinte al SUA să aibă dreptate. De această dată nu i-o poate contesta nici un iubitor de libertate și dreptate cu scaun la cap. Pentru că independența nici unei țări nu va fi mai asigurată dacă se permite ”divizarea Ucrainei”, după cum a ținut să sublinieze Biden, în Adunarea generală a ONU.

De această dată, Biden a edulcorat serios realitatea. Realitatea e că Putin, care se bucură mult de fricțiunile dintre Ucraina și aliații ei, nu vrea doar ”divizarea Ucrainei”. Vrea să facă Ucraina chiseliță și s-o înglobeze în Rusia. Realitatea e, de asemenea, că toți tiranii, dictatorii, teroriștii și liderii totalitari se uită cu maximă atenție la soarta Ucrainei.

Va putea fi ea dezemembrată după o agresiune brutală, de nimic provocată? Atunci va prevala dreptul celui mai tare, iar dreptul la autodeterminare, pacea și ordinea mondială nu vor mai face doi bani.

Cât privește ”planul victoriei”, nu Zelenski, domnule McCarthy, e omul care trebuie chestionat despre el, ci Biden și administrația sa, precum și cancelarul german, Scholz, care (în ciuda pălăriei de bani solicitată Congresului) îi refuză in corpore Ucrainei, fără motive serioase și fără să poată ridica obiecții de drept internațional, arme ofensive cu bătaie lungă, ajutorul militar suficient și dreptul de a ataca Rusia pe teritoriul ei.

Cazul polonez

Nu știe chestia asta Polonia? Președintele Duda? Premierul Morawiecki? Nu știu liderii PIS care e miza războiului? Că independența Poloniei sfâșiate în mai multe rânduri de Moscova nu se apără pe Vistula, ci pe Nipru?

Ce-a vrut să spună Polonia electorală când s-a întors în raporturile cu Ucraina, spre a începe s-o trateze vitregește? Că Rusia nu mai e un pericol? Dar Președintele Poloniei, Duda, când a apărat decizia țării sale de a prelungi interdicția importului de cereale ucrainene, afirmând că Ucraina s-ar ”agăța ca înecatul de gâtul celui care o ajută și ne-ar putea trage după ea în adâncuri”? Deteriorare mai perceptibilă a relațiilor polono-ucrainene? Greu de imaginat.

Varșovia ar urma ca pe viitor să ”nu mai livreze Ucrainei decât marfa militară pentru care există contracte”, după cum a precizat secretarul de stat polonez Piotr Müller. Cu doar câteva ore înainte, premierul Moraviecki se stropșise în direcția Kievului și a declarațiilor de protest ale Ucrainei privind interdicția poloneză de import de cereale ucrainene, afirmând că ”Polonia se concentrează în prezent reînarmarea propriilor forțe armate” și, deci, n-ar mai ”putea furniza ajutor militar” Ucrainei. Măi, dar ce impotență! Mai corect numită: iresponsabilitate.

Nu, această iresponsabilitate nu e doar o nebunie vremelnică, dictată de apropiatele alegeri legislative poloneze, care-i determină pe liderii de la Varșovia să caute cu lumânarea, în sate, voturile necesare unei victorii în fața stângii în scrutinul din octombrie. Dificultățile unui război prelungit, prin tergiversări de ajutor militar american și european de frica americană și europeană de ”escaladare”, de fapt de Rusia, începe să le plătească dividende rușilor. Iar Putin exultă, deși a pierdut acest război. L-ar mai putea câștiga doar grație Vestului.

La ceasul oboselii de război și al răbdărilor pierdute

Ucrainenii rezistă, eroic, ba chiar recapturează teren cucerit de ruși, dar popoarelor care ajută și sunt supuse permanentei dezinformări rusești li se pare că ofensiva ar progresa prea greu. Inflația, crizele provocate de ineptele politici fiscale, economice și ecologice ale guvernelor de stânga ale puterilor occidentale au redus propensiunea multora spre ajutorarea Kievului.

Ceea ce uită și polonezii, și nu puțini români, mulți alți europeni, precum și o bună parte din americani, este că sângele compatrioților lor și libertatea tuturor sunt apărate în aceste clipe, zile și ani de stavila sângelui vărsat pe front de ucraineni. Mai mult, Ucraina a devenit de mult un contencios global. La ONU, președintele sud-coreean Yoon Suk Yeol a avertizat că pentru Seul, tehnologia pe care riscă s-o primească de la Moscova dictatorul nord-coreean Kim Jong Un, aliatul Rusiei și Chinei, ar fi ”o provocare directă a Coreei de Sud”.

Pe zi ce trece cresc, deopotrivă, suprafețele recucerite de ucraineni, dar și riscurile unui război global, cuplate cu iresponsabilitatea cedării în fața oboselii de război afectându-i nu atât pe combatanții ucraineni, cât pe chibiții inconștienți ai războiului din națiunile aliate.

Miza reală și iresponsabilitatea celor care-o ignoră și în România

Polonia a căzut pradă acestei oboseli și unor lideri, gata să scoată la mezat interesele propriului popor și ale Europei, doar ca să rămână la putere. Dacă acești lideri ar avea un minim de răspundere, s-ar duce să le explice fermierilor polonezi de ce sacrificiul care li se cere spre a suporta importul sau tranzitul de produse agricole ucrainene e mic, chiar minim, față de amenințarea ca Ucraina să capoteze sub povara economică a războiului, să ”se înece”, dixit Duda, și să antreneze Europa în război prin capitularea ei în fața Rusiei.

Morala acestei fabule îi privește nu doar pe polonezi și pe români, ci și pe americani, germani, britanici și francezi, care dispun de industrii de război, se regăsesc în NATO și ar putea fi silite la un moment dat să-și trimită trupele pe front ca să-i apere pe polonezi și pe români. Acest război nu prea mai are răbdare, căci resursele ambelor părți s-au redus vizibil și vertiginos, în proporție indirectă față de tot mai ampla oboseală de război a aliaților Ucrainei. Și în răspăr cu speranța lor, tot mai amăgitoare, că Ucraina ar rezista cu, dar și fără ajutorul lor.

Odată cu prelungirea conflictului militar și exploatarea tot mai anevoioasă a propensiunii spre ajutor, cel furnizat tot mai fără tragere de inimă de surmenații războiului din Vest, cresc șansele unei victorii rusești și implicarea consecutivă a statelor NATO în ciocniri cu Rusia.

Soluția. Și teribila dilemă a lui Zelenski

E esențial, deci, să se facă un efort special, astfel încât ceasul pierderii răbdării națiunilor occidentale să fie oprit. Acest efort ar însemna să i se dea Ucrainei efectiv și în cantitate suficientă mijloacele necesare ca să câștige decisiv confruntarea armată cu Rusia și să se lucreze, concomitent, eficient, pentru o schimbare de regim la Kremlin. După cum recomanda Los Angeles Times, n-ar fi rău deloc ca SUA și aliații să pună la dispoziția Ucrainei sutele de miliarde de dolari ai Rusiei agresoare, reprezentând fonduri rusești înghețate în Vest.

În ce privește dreapta poloneză, ea are aceeași problemă ca dreapta de pretutindeni. E scindată între conservatori și liberali, pe de o parte, și extrema dreaptă, pe de alta. Cea din urmă nu e mai puțin iresponsabilă decât regimul Orban, o parte din trumpiști și toată stânga extremă de peste ocean și din vestul comunizat, elgebetizat și anticapitalist al Europei.

Misiunea americană a președintelui Zelenski e, prin urmare, extrem de grea. El nu se lovește doar de impedimentele oricărei chete, derulate în timpuri normale, ci are de făcut față unor greutăți speciale, amplificate de propaganda și dezinformarea Rusiei lui Putin și de sminteala oricum intensă care a apucat și a plasat alăturea cu drumul ample segmente politice din SUA. Și din restul Vestului.

Zelenski va trebui să ia o decizie extrem de dificilă. Și-anume, dacă, spre a opri ceasul nerăbdării și a preîntâmpina epuizarea aliaților, să grăbească operațiunile de recucerire a teritoriului, cu toate riscurile pentru viețile militarilor și capacitatea de luptă a armatei ucrainene, implicate de accelerarea și extinderea perceptibilă a contraofensivei.