State eșuate și minciuna din care trăiesc: România și Libia

E groaznic cum suntem mințiți și cum se caută false explicații pentru toate catastrofele abătute asupra noastră, din Libia și până în România. Explicații pe care ne grăbim adesea să le acceptăm neverificat pentru că provin de la mai-marii politici sau de la ziare cândva mari și credibile, ca și de la ”influensări” tari și populari.

În fața catastrofei libiene oamenii cinstiți se simt loviți în moalele capului. Numai la Derna, oraș din estul țării divizate par să fi pierut 20.000 de oameni, străzi și cartiere întregi fiind luate de ape.

Or, în loc să se pună degetul pe rana deceniilor de neglijare a infrastructurii de către dictatura Gaddafi și de către tiraniile următoare, care au lăsat digurile văii Derna să se transforme în construcții de carton și în castele de nisip, prăbușite rapid, marii comentatori de stânga, din Occident, n-au nimic mai bun de făcut decât să debiteze cu devoțiune religioasă mantra ecologistă cu încălzirea vremii. Care, și când se răcește, e numai bună de a fi folosită la fel, întru panicatul cetățenilor și ilustratul dogmelor noii credințe fundamentaliste, laice.

Realitatea este că Libia e un stat corupt și eșuat, în care nu mai există o autoritate centrală. În vest domnește premierul Dabeiba, cu sprijinul Frăției Musulmane instalate la putere în Turcia lui Erdogan și în Qatar. În est stăpân e omul Rusiei și Egiptului, Chalifa Haftar. Iar ambii potentați mint sfruntat, cot la cot cu extremiștii de stânga din Vest, care colorează și ei realitatea africană după cum îi taie capul umplut nu cu tărâțe, ci cu ideologie.

Regimurile libiene existente sunt tiranii cărora puțin le pasă de oameni și de nevoile lor, fie că sunt nevoi infrastructurale, de felul celor pentru care și-a dat viața în România inginerul Gheorge (Babu) Ursu, cel ucis sub Ceaușescu de securiștii recent achitați, în opinia mea ilegal, de ÎCCJ, fie cele imateriale, cum e necesitatea dreptății. Nu există nici dreptate în Libia. Și nimeni nu va plăti, probabil, pentru zecile de mii de vieți pierdute, decât rudele și familiile lor. Și poate, metafizic, omenirea, care va fi judecată pentru nepăsarea cu care i-a tratat pe libieni.

Și nu există dreptate nici în România. Care, cum reliefam recent, nu este (doar) un stat eșuat, ci, mai ales, un stat securistic. Are o autoritate centrală, dar ea nu se află atât sau neapărat la președinte și la premier, cât, parcă, la Securitatea care, stat paralel, pare să-i fi adus la putere și să continuă să conducă spre dezastru pe cei trăind sub cleptocrația numită România.

La această aparentă stare de fapt nu schimbă nimic nici ridicarea MCV, nici impotența Comisiei Europene, care, acționând la ordinele Germaniei și Franței, ai căror lideri nu mai au decât un singur aliat credincios în estul Europei, și anume regimul pesedist și pe schiorul-uselist-golfist-trombonist Klaus Iohnnis, a hotărât să expedieze MCV ad acta.

Or achitarea asasinilor lui Gheorghe Babu Ursu dovedește că Ursula von der Leyen a mințit, afirmând că în România justiția r fi ”funcțională.”. Nu e. Bulgaria și România nu și-au îndeplinit obiectivele de referință stabilite în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare, cum în răspăr cu adevărul a declrata von der leyen. Și nu. ”Hotărârea de care au dat dovadă și colaborarea strânsă cu Comisia de-a lungul anilor” nu au dat roadele scontate de inițiatorii mecanismului MCV, cum din nou greșit a estimat șefa Comisiei UE.

Vineri, Klaus Iohannis, Ciolacu și Alina Gorghiu, a cărei listă de nefăcute morale și politice e mai lungă decât două zile de post negru, au celebrat ridicarea MCV. Ocazie cu care Președintele KlaUSL le-a transmis magistraților mutarea în plic. Și anume, ”că lupta împotriva corupţiei trebuie să rămână o preocupare constantă”. Așa se debitează și aici bla blaul zilnic și doza cotidiană de ipocrizie: pas cu pas. Și minciună cu minciună.

Da, combaterea corupției chiar ar trebui să fie o preocupare constantă. Ar trebui să fie chiar mai mult. În cleptocrație, nu e doar importantă, ci de-a dreptul vitală contracararea ei și a nepotismului ubicuu, din pricina căruia până și Securitatea de azi, cu tot cu SRI, SIE, doi și un sfert și ce s-a mai făcut din SIPA și din magistratură continuă să fie afaceri de familie.

Era tata, unchiul sau bunicul membru? Îl vei găsi pe nepot undeva la butoane.

Dar antimeritocrația va continua, bine mersi, mințindu-i dulce pe români: uite-ne, că am scăpat țara de MCV. Păi nu voi ați scăpat-o. Comisia Europeană, aflată la cheremul unui cancelar el însuși masiv împovărat de acuze credibile de corupție, pe care nu le poate demonta pentru că e ”uituc” și nu-l ajută ”memoria”, a scăpat țara de MCV, pentru că Germania și Franța încearcă, pe fondul războiului din Ucraina și a disidenței polono-maghiare, să-și răsplătească ieftin clienții răsăriteni. Cine va plăti oalele sparte? Cetățenii, evident.

Le vor plăti cu vârf și îndesat cetățenii mințiți și jefuiți de casta ”superioară” a pensionarilor speciali din statul feudal-cleptocratic numit România. Românii au o ministră a justiției pe nume Alina Gorghiu și varii alte ministere. Numai justiție n-au românii. De ce? Pentru că le-a fost strâmbată parcă pe veci de regimul Dragnea și în statul securist nu s-a mai putut îndrepta, de când Iohannis a decis să dea USR afară de la guvernare, ca să readucă la cârmă PSD.

Originea marilor cataclisme? O minciunică. O minciună mică. Din care se fac mai multe. Și dandanaua crește până când nu te mai scoate din ea nici MCV.

Până când? Până se vor ridica oamenii și vor cere adevărul. Și dreptatea, fără să mai poată fi ignorați.