Bahmutul? Contează. Chiar foarte mult. Mai ales că aici pare să se fi dat primul semnal de amploare al promisei contraofensive ucrainene, pentru care Kievul ar dispune, potrivit șefului diplomației americane, Blinken, de toate resursele militare necesare să-și recaptureze teritoriul cucerit de ruși din 24 februarie trecut încoace.
Ce bine. Dar Crimeea? Dar avioanele F-16 pe care SUA le-au refuzat Ucrainei? Dar rachetele cu rază lungă de acțiune? Și de ce oferă administrația de stânga din Washington un pachet de ajutoare în valoare de 1,2 miliarde de dolari, dar America refuză în continuare să includă rachete cu rază lungă și să urmeze Regatului Unit, deși britanicii, vădit mai lucizi decât verii lor anglo-saxoni de peste ocean, au promis să furnizeze Ucrainei aceste arme necesare înfrângerii armatei ruse.
Un oraș-erou. Și martir. Și o importantă înfrângere a trupelor ruse
Și de ce contează Bahmutul? Pentru că e un simbol al rezistenței ucrainene, un factor posibil decisiv pentru moralul celor două tabere, cum a fost Stalingradul, în confruntarea militară cu naziștii, al celei rusești.
Că Bahmutul n-a căzut la 9 mai, de Ziua Victoriei, cum ar fi vrut dictatorul și regimul său genocidar e minunat. Încă și mai minunate sunt urletele disperate ale șefului mercenarilor, Prigojin, vârful de lance al lui Putin la Bahmut.
Prigojin a declarat (de ziua Victoriei, la 9 mai) că trupele ruse ale brigadei 72 au început să dezerteze, în timp ce lui i s-ar fi interzis să părăsească perimetrul sub amenințarea acuzei de ”înaltă trădare”, după ce tot el avertizase, tunând și fulgerând, că se va retrage la 10 mai. Acuzase atunci prezumtiva ”trădare” a ministerului rus și insuficienta sa aprovizionare cu muniție.
Că nu se poate avea încredere în ce spune Prigojin, e clar. Mai puțin limpede este ce semnificație au acuzele (de intrigă) și insultele suburbane ale șefului grupului Wagner la adresa establishment-ului militar rusesc, în special la oamenii lui Putin, ministrul de război Șoigu și generalul colonel Gherasimov. Brigada mecanizată 72 a mai luat-o rău pe coajă la Vuhledar, astfel încât știrea era plauzibilă din capul locului. La 10 mai s-au confirmat. Prigojin a avut dreptate. Parte din trupele Rusiei, care apără la Bahmut flancurile mercenarilor, s-au văzut înfrânte de ucraineni și puse pe fugă. Ceea ce era greu de crezut se confirmă.
Concomitent, Prigojin mizează pe cartea scandalagiului cronic, pentru că are legitime nemulțumiri, de pildă legate de penuria cronică de muniție, dar vrea și să prevină scenariul de care se teme cel mai rău. Și anume să se trezească la mâna numeroșilor săi inamici, în frunte cu Putin, care să-l lase izolat la Bahmut, la cheremul contraofensivei ucrainene, în timp ce Moscova își retrage trupele avansate din Donețk, spre a le pune la adăpost, după ce a realizat că nici mercenarii, nici alte unități nu-i vor veni Bahmutului de hac.
Știe și Prigojin (dar și liderul cecen Kadârov) că, în fața înfrângerii militare tot mai probabile și mai apăsat conturate, pricinuite Kremlinului de Kiev, Putin vrea să scape de orice rival cu posibilă aură de erou în ochii unei mase rusești debusolate. Fiindcă adevăratul erou de la Bahmut e președintele Ucrainei. Dacă n-a fost cucerit orașul e pentru că nu a vrut Zelenski, în pofida numeroaselor îndemnuri americane (și ale multor militari ucraineni) de a abandona simbolicul oraș.
Complicatele calcule și jocuri de putere moscovite
Înfrângerea rușilor complică enorm calculele politice ale lui Putin. Angoasa, spaima și protestele lui Prigojin spun multe despre neîncrederea combatanților ruși din prima linie în ineptul și trădătorul lor comandament moscovit și despre calitatea relațiilor dintre cele două părți. Dar și despre lupta pentru putere de la vârful Rusiei angrenate în război. Prigojin a crezut că eventuala captură a Bahmutului i-ar da gloria care l-ar pune la adăpost de răzbunarea lui Putin, a cărui putere o provoacă și o reclamă pentru el, fie și discret, ca șef al grupului Wagner. Acum, șeful mercenarilor intuiește că nu va mai gusta vreodată gloria visată de biruitor al Bahmutului.
Pe dictator l-ar aranja în schimb ca Prigojin să cadă, iar Bahmutul, care chiar a devenit un tocător de carne pentru ambele tabere, să fie cucerit de alții. Dacă alții ar putea. Ceea ce nu mai pare a fi cazul. Putin n-are încotro și îl lasă, deci, pe Prigojin să facă scandal, sperând ca ucrainenii să-i scoată dictatorului castanele politice din foc, ucigându-l pe mercenarul-șef. Sau făcându-i zob unitățile, lăsate fără muniție, fără obuze, fără apărare suficientă și eficientă în flancuri.
Pe cât de important e Bahmutul, decisiv acest oraș nu pare a fi, dacă e comparată cucerirea sau apărarea lui cu aportul Chinei comuniste. Care ajută pe ascuns, dar din răsputeri regimul Putin să rămână pe linia de plutire, împiedicând prăbușirea armatei ruse. În acest scop, ministrul de externe al Chinei comuniste a venit la 9 mai, de Ziua Europei, la Berlin ca să amenințe Europa.
China amenință Europa de ziua Europei
Qin Gang s-a stropșit agresiv atât la Comunitatea europeană cât și la Germania, cerând șefei diplomației berlineze, Baerbock, și Europei, să nu cumva să impună sancțiuni firmelor chineze care ajută Rusia, livrându-i produse de dublă utilizare, militară și civilă. Căci asta face China. Pentru care debarcarea lui Putin (și posibila lui înlocuire de către un lider rus obedient Vestului, sau mai puțin docil față de Beijing) ar fi o calamitate.
Trimisul Chiinei, Qin Gang, n-a afișat doar obișnuita insolență a diplomaților-activiști comuniști. S-a arătat pe cai mari. Potrivit lui, Europa s-ar confrunta cu ”o reacție (chineză) severă”, dacă nu se conformează ordinelor regimului totalitar de la Beijing.
Or, a sancționa livrări de uz dublu e un demers elementar, dacă se dorește împiedicarea fentării sancțiunilor militare împuse Rusiei și a i se da o șansă contraofensivei ucrainene. Recent, China și-a arătat dinții, retrăgând invitația adresată ministrului (liberal) al finanțelor, Lindner, de a vizita China.
Iar în timpul călătoriei Annalenei Baerbock la Beijing, omologul ei, tov Gang, afirmat obraznic, că țara sa n-ar avea ”nevoie să fie dăscălită de alții.” De data aceasta, Baerbock i-a amintit lui Gang de un scandalos caz de încălcare a drepturilor omului, reprezentantul regimului de la Beijing ripostând pe model comunist, prin trimitere la ”suveranitatea” Chinei.
Zelensky le-a intins o cursa, cum am spus mai demult Dom Iancu, daca va aduceti aminte. A starnit zazania intre armata rusa si wagner de n-o mai stinge nimeni. Urmeaza caderea unor capete. Intrebarea e care capete? Banuiesc ca Prigojin in prima faza, e un gunoi imens oricum.
Numai bine!
Am fost gând la gând în privinṭa lui Prigojin şi a lui Kadîrov. Am intuit destul de rapid şi eu că Putin nu va accepta rivalitatea unor „staruri” pe câmpul de luptă, care sā îi ia faṭa ca cei doi. Prin urmare aṭi avut dreptate, don Robert, şi e mai mult decât probabil ca acest litigiu să se termine cu moartea unuia dintre cei doi. Dar cum anume se va întâmpla, nu ştim…
Sincer sper, cu barosul.
Seful serviciilor secrete Kirilo Budanov, un tanar destept tare…citez din memorie: „va v-om vana oriunde in lume”
https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26253651-kremlinul-denunta-declaratia-monstruoasa-terorista-generalului-kirilo-budanov-starnit-furia-rusiei.htm
Asa a fost prins Eichmann, asa o vor termina si criminalii astia.