Trump și procesul său politic

Trump n-ar trebui să aibă nici măcar suprafața politică, să i se acorde excesivă atenție. Pe cea intelectuală sau morală nu o are sigur.

Există, de asemenea, chestiuni extrem de serioase ținând de politica americană, care se cer semnalate și dezbătute. Cum ar fi arestarea unui ziarist american pe bază de acuze, probabil inventate, de spionaj, de către aparatul represiv al regimului totalitar rus. Sau tardiva, dar binevenita deșteptare a congresmenilor republicani și democrați, care au descoperit recent, în fine, importanța strategică, politică, militară și economică deosebită a Mării Negre.

Ce e un proces politic și ce nu

Și totuși, Trump și, mai ales, punerea lui sub acuzare de către un ”mare juriu” new-yorkez, la insistența unui procuror dubios, care vrea să-și asigure realegerea în funcție, este chestiunea cea mai incendiară a actualității politice americane. Și ea are toate motivele să agite spiritele nu doar în Statele Unite, ci pretutindeni, dată fiind poziția Americii în centrul națiunilor și al democrațiilor.

Cele din urmă nu admit (dacă sunt democrații liberale veritabile) procese politice. Procese, de felul celui pe cale să i se intenteze în Rusia pentru presupus ”spionaj” ziaristui american, evreu, de origine rusă, Evan Gershkovich, de la Wall Street Journal, pe care Putin vrea, ca de atâtea ori în trecut cu alți occidentali nevinovați reținuți, să-l prefacă în monedă de schimb pentru extorcarea eliberării spionilor Moscovei prinși în Vest.

O metodă aplicată cu succes de toate statele și regimurile teroriste și totalitare din lume, stimulate de exemplul comunist și islamist iranian.

Dar Statele Unite – speră mulți în continuare – se află la antipodul acestor regimuri. În America nu poți fi tradus în judecată pe motive politice. Speră încă mulți. Și în America nu poți fi condamnat pentru culpe imaginare, sau umflate cu pompa, din rațiuni de asemenea politice. Speră mulți.

Ce i se impută. Și de ce.

Ei bine, în cazul fostului președinte al SUA, Donald Trump, primul ex-șef de stat american tradus în justiție, în condițiile în care magistrați obedienți extremei stângi sau simpatizanți ai progresiștilor încearcă de mult să-l condamne pentru un delict penal, toate aceste prezumții par să nu mai fie necondiționat valabile. Și toate aceste speranțe par, vai, pe cale de a se spulbera irevocabil.

Sigur, nimeni nu e deasupra legii. Și cu atât mai puțin mult demonizatul Trump, pe care de 6 ani încoace presa – și nu doar cea de stânga – îl toacă mărunt. Trump a comis o serie de greșeli în timpul mandatului său, din care comportamentul său deplorabil de la 6 ianuarie 2021 nu e singura gravă. Cu efecte global și mai dezastruoase s-a soldat decizia sa de retragere din Afganistan.

Dar în acest caz nu despre greșelile, admisibil grave, ale lui Trump e vorba. Care, deși șocat de acuzele unei traduceri în justiție pe care o prevăzuse și pe care o calificase drept ”vânătoare de vrăjitoare” politică, le respinge și e hotărît să le combată în justiție. E vorba de seriozitatea vinovăției prezumtiv ”penale”, între altele de ”finanțare ilegală a campaniei sale electorale”, pentru care e chemat să răspundă în justiție de către un procuror aparent câtuși de puțin obiectiv.

Acuzarea, care-i reproșează fostului președinte că ar fi remis unei actrițe porno suma de 130.000 de dolari ca să păstreze tăcerea despre o prezumtivă relație din 2006 cu inculpatul, se bazează pe mărturii din cale afară de îndoielnice: unei prostituate șantajiste i s-a alăturat un avocat-infractor, condamnat penal pentru fraudă și sperjur, un mitoman dușmânindu-l virulent pe fostul președinte.

Sunt asemenea martori credibili? Hai să fim serioși. La fel, simpla măsură, fără precedent în jurisprudența americană, de punere sub acuzare pe baza mărturiilor unor astfel de persoane a unui om politic activ, pare a conține materia primă a unui scandal juridic de mari proporții.

Cu atât mai mult cu cât plata unei sume pentru păstrarea tăcerii și evitarea unui scandal nu constituie în Statele Unite un delict. În plus, procuratura se mai sprijină în procesul deschis candidatului republican la prezidențiale, având pe moment cele mai mari șanse de a obține nominalizarea, pe ceea ce pare a fi o simplă contravenție regională, nu un delict penal federal. În speță, pe falsificarea de declarații financiare, faptă care contravine legilor statului în care a avut loc, dar nu reprezintă, se pare, o infracțiune, așa cum i se pune în cârcă liderului dreptei americane, acuzat de 34 de fraude în viața de afaceri, când, în fapt, aceste ”zeci” de așa-zise fraude reprezintă una singură, presupusă, alcătuită din tot atâtea cecuri remise, prin Cohen, prostituatei în cauză.

Nu întâmplător, ani la rând, experții juridici americani, FBI și predecesorul actualului procuror, Bragg, au refuzat traducerea în justiție, pe baze atât de inconsistente, a fostului președinte Trump, apărat și de precedentul fostului candidat la președinție Edwards, achitat într-un proces analog celui actual.

Scopul politic al manevrei juridice

S-a spus că punerea sub acuzare a lui Trump e un cadou pentru candidatul conservator la președinție, pentru că-l transformă într-o victimă și îi va aduce mari simpatii, de natură să-i pună în umbră pe contracandidații săi, mai ales pe popularul guvernator al Floridei, Ron DeSantis. Nu e deloc sigur că lucrurile stau așa. În fond, baza electorală a lui Trump se găsește în rândul creștinilor neoprotestanți care nu gustă defel adulterul.

Pe scurt, machiaverlâcul, constând în convertirea unei contravenții relativ minore, metamorfozate cu mult tam tam mediatic într-un amplu caz de presupusă ”infracțiune penală” de mare greutate, ar putea avea drept scop să pună capăt odată pentru totdeauna ambițiilor politice ale candidatului republican la președinție. Or, dacă așa stau lucrurile, lui Donald Trump i s-a deschis în Statele Unite un proces politic. Caz în care democrația americană – farul statelor de drept libere din lume – a eșuat și a decedat.

Trump a comis, vădit, fapte cu totul reprobabile. Între altele, a refuzat prea mult, în ziua decisivă, să intervină ca să pună capăt violențelor de la 6 ianuarie. Apoi, ziarul New York Post amintește că a cerut să i se ”găsească voturi” în Georgia. Ceea ce demonstrează că fostul președinte al Statelor Unite nu e și n-a fost ușă de biserică.

Dar statul de drept e despre împărțirea judicioasă, netă și curată a puterilor, astfel încât justiția să nu fie politizată, ci imparțială. Or, dosarul deschis lui Trump geme de o politizare și de prejudecăți atât de strivitoare și la ochi bătătoare, încât miroase de la o poaștă a instrumentalizare a sistemului de justiţie penală.

Prin urmare, mai vinovat decât fostul președinte par procurorul și jurații Marelui Juriu, care au decis punerea lui sub acuzare astfel încât, eventual, candidatul să fie târât luni de zile în noroi, prin tribunale, iar candidatura lui la președinție de partea dreptei republicane de peste ocean să devină maculatură, o imposibilitate, cronica unui deces politic anunțat.

În anul de grație 2020, un editorialist de stânga de la Dilema și 22 găsea cu cale să mă critice pentru că deplângeam decăderea democrației americane, pe ideea că, dacă ajungem să criticăm democrația americană, ce mai facem cu cea românească?

La finele anului 2020, justiția românească strâmbată și coruptă de regimul Dragnea, nu fusese îndreptată. Iată că, la ani de-atunci, Senatul dîmbovițean a dat liber la furat pe model dragniot. Iar editurile americane au început să cenzureze din greu literatura clasică, engleză. Mai mult, FBI-ul a plătit efectuarea de cenzură politică pe Twitter, menită să apere un candidat la președinție democrat. Acum după ce și un procuror progresist de peste ocean pare să fi reușit performanța de a discredita durabil statul de drept american, presupun că preopinentul va avea onorea de a regreta public erorile repetate și grave ale gândirii și ale editorialelor sale.