Blinken, care pune la dispoziție granițele Ucrainei

Ce e de fapt în capul liderilor SUA? Doar China? Fapt e că America a mai aplicat Ucrainei o lovitură grea. După ce i-a refuzat enorm de mult timp (fără motive reale și avuabile) tancuri, avioane, arme cu bătaie lungă, șeful diplomației Blinken n-a ”exclus”, mai nou, ”negocieri privind granițele” (viitoare) ale Ucrainei.

Dar decizia cu privire la această chestiune ar ”aparține ucrainenilor”, a adăugat el. Potrivit șefului diplomației americane, ”independența și integritatea teritorială a Ucrainei trebuie păstrate, dar rămâne ca ucrainenii să ne spună cum anume să fie definite cele două noțiuni”.

Afirmația lui Blinken, articulată în timp ce șeful Departamentului de Stat al SUA privea cu un ochi încețoșat spre Rusia și se uita chiorâș cu altul către China, reprezintă deopotrivă o șmecherie, o inepție și o distanțare, pentru Vest pernicioasă, de poziția clară și pro-occidentală a Kievului.

Subtextul declarațiilor lui Blinken

Șmecherie, pentru că Blinken se joacă viclean cu vorbe sacrosancte ca ”independență” și ”integritate teritorială”, pe care le pune ”la dispoziția interpretării Kievului”, o mască străvezie a intenției administrației Biden de a dicta Ucrainei ce să considere teritoriul ei și ce nu.

Inepție, pentru că semnalizează inutil slăbiciune occidentală Rusiei, încurajând-o tocmai când Putin începe să nu mai aibă resursele umane în stare să-i susțină Moscovei ambițiile imperiale.

Distanțare pernicioasă pentru Vest, pentru că semnalizarea dispoziției americane de a negocia granițe clare și recunoscute internațional, dar încălcate și modificate prin agresiune armată și violare a Cartei ONU de către Rusia, reprezintă o validare occidentală a actului dictatorului Putin, susținut de chinezi și de iranieni, de a arunca în aer, odată cu pacea, și ordinea mondială. Una creată de britanici acum 300 de ani și susținută ulterior, veacuri la rând de americani.

Pe cine are în vedere Blinken? Nu atât Rusia, cât China. În acest context al jocurilor globale, Ucraina e cantitate neglijabilă.

Ca mai toți internaționaliștii și multilateraliștii, Blinken, altfel un om inteligent, crede în aiurealea, potrivit căreia toți actorii politici importanți sunt esențialmente raționali și ghidați de interese raționale, astfel încât se poate ajunge la un compromis cu ei, dacă li se cedează destul din ceea ce-și doresc ei mai mult și mai mult.

Profitând de această idee fixă, desprinsă de realitățile lumii totalitare populate de Führeri cu mentalitatea lui totul sau nimic ca Putin și Xi și de aderența la obsesia cu pricina a multor politicieni progresiști aflați la butoane în puteri ca SUA și Germania, dictaturile răsăritene au extras din ele mari și nemeritate câștiguri politice, diplomatice, economice, militare și teritoriale.

China în raport cu Rusia și SUA

Pe moment, Blinken pare a crede în ipoteza, formulată de economistul britanic Timothy Ash, potrivit căreia, în mod ideal, ”Xi ar vrea să pună capăt războiului din Ucraina”. Nu din motive idealiste, desigur, ci pentru că vede o posibilitate realistă a unei înfrângeri a Rusiei în Ucraina, una care ar fi catastrofală nu doar pentru Putin, ci și pentru aliatul chinez al Moscovei. Pentru că la cârmă la Kremlin ar putea veni un naționalist care să nu i se supună Chinei, ca Putin. În plus, Xi vrea să arate bine, ca mediator și pacificator, în ochii Europei și sudului global, sperând, potrivit lui Ash, să desprindă unele din aliatele Americii din coaliția cu Statele Unite, spre a le atașa Chinei.

Concomitent, conform economistului britanic, China profită mult de globalizare și vrea hegemonia prin mijloace economice, dorind prezervarea ”actualului status quo”. China detestă, ca atare, tot ce subminează acest status quo, iar războiul lui Putin (deși face Rusia dependentă de China, pe care o aprovizionează ieftin cu energie) afectează economia globală, torpilând-o prin scumpiri, întreruperea lanțurilor de aprovizionare și subminarea creșterii economice. Or, prin destabilizarea planetară, ar fi amenințate pretențiile politice ale Chinei. În fine, și nu mai puțin important, China ar vrea să semnalizeze că, având Rusia în buzunar, SUA și aliații lor trebuie să pupe inelul lui Xi, ca să obțină pacea, dându-i Chinei, la schimb, Taiwanul și salvarea lui Putin, prin teritorii rupte Ucrainei.

O Americă fie naivă, fie smintită, refuzând să aplice fatala

Iar America, din motive bizare, nu întru totul clare, deși par a ține de lașitate, de o frică irațională de a câștiga definitiv războiul (hibrid) cu Rusia prin capitularea ei în Ucraina, joacă acest joc chinezesc. Ca și cum America, descurajată în mod straniu, poate de datoria de a lua decizii clare, s-ar teme în continuare de o ”escaladare” care să-l supere prea tare pe satrapul de la Moscova al Chinei, Vladimir Putin.

Altfel nu se explică de ce administrația Biden trage de timp în mod absurd cu expedierea de tancuri Abrams în Ucraina (și cu numărul lor inexplicabil de mic oferit Kievului) și anunță că le va expedia ”mai rapid”, adică până în toamnă(!!!) deși Ucraina are nevoie de ele acum în primăvară sau în vară, ca să-și recaptureze teritoriul jefuit de ruși.

Pentru că SUA n-au cum să se teamă realmente de dementele și prea puțin credibilele amenințări cu arsenalul nuclear ale unor oficiali ruși. La rigoare, Rusia și China știu că, în ripostă la un eventual atac nuclear rusesc sau chinezesc, America poate pulveriza ambele teritorii totalitare. În plus, demnitarii americanii, ca și dregătorii nemți, par a crede că pot controla războiul prin drămuirea armelor furnizate Ucrainei și-l ”controlează” astfel, încât fac totul să împiedice înfrângerea Rusiei. În realitate, se știe cum începe un război, mai greu e să se prevadă cum se va termina, tocmai pentru că războaiele nu sunt întru totul calculabile și predictibile rațional.

E limpede, prin urmare, că la Washington, demnitari progresiști de rang înalt de la Casa Albă, Pentagon și Departamentul de Stat, trag mai mult sau mai puțin subtil de timp, ajutând Rusia (aliatul Chinei comuniste) să reziste, în ciuda pierderilor ireparabile în resurse umane ale Moscovei. Liderii administrației americane dau semne să se aranjeze cu ideea de a convinge China să împartă globul pe din două, cu SUA, în detrimentul Ucrainei, al libertății, al demnității, al democrațiilor liberale.

O fac pentru că îi simpatizează pe comuniștii chinezi? Pentru că le sunt îndatorați? Pentru că au interiorizat antiamericanismul îngurgitat în facultățile americane, în ultimele decenii, învățând politică, sociologie și drept cu profesori de extremă stângă? Pentru că, absurd, administrația Biden cotizează la ideea realpolitikă, potrivit căreia Xi e realmente interesat într-un acord mutual avantajos cu SUA, și Blinken nu realizează că regimurile totalitare (de la Moscova, Beijing, Teheran) au o agendă radical vrăjmașă Americii și democrațiilor liberale, astfel încât China nu de status quo e interesată, ci de vechiul vis comunist (și nazist) al îngenuncherii Statele Unite și lumii libere?

Nu știm. Dar știm că ”timpul NU lucrează în favoarea Ucrainei”, cum sugera președintele Cehiei, Petr Pavel, un fost general al trupelor NATO. Mai știm și ce afirma liderul revoluției bolșevice și al URSS. ”Capitaliștii”, spunea Lenin plin de dispreț față de americani și vesteuropeni, ”ne vor vinde și funia cu care îi vom spânzura”. Blinken îmi pare un harnic negustor de frânghii și odgoane.