Tuturor celor care, la plecarea lui Mihai Șora, continuă să-i condamne, prostește, sau cu răutate, opțiunea de stânga, din tinerețe și din războiul cu naziștii, n-am a le spune decât că, dacă nu-i dă afară din casă ticăloșia, îi expulzează sigur prostia neîndurătoare, sminteala, ignoranța treburilor omenești, neștiința psihologică, incultura istorică, sau cea mai cruntă nepricepere morală.
Pentru că sunt iremediabil defazați. Pentru că, atunci când Șora a crezut în eventualitatea unei soluții marxiste neomeniei, cruzimii, sălbăticiei, crimei și barbariei naziste, legionare și fasciste, nu se știa bine de crimele în masă din URSS, nu se construise încă, în România, un canal, nu se murea încă la Gherla și Aiud de mâna torționarilor poliției politice comuniste.
Dar se murise și avea să se mai moară în Germania, de Gestapo. La fel în Franța ocupată. Și cu atât mai mult în Polonia. Ori la Jilava, în masă, din gloanțe legionare, ori în cartierele evreiești răvășite de pogrom în București și, mai cu seamă, cu miile și zecile de mii la Iași, ori cu zecile și sutele în pogromorile mai mici de la Galați și Dorohoi.
Nu exista încă, în Europa răsăriteană, ca în Rusia, Gulagul sovietic, și cu atât mai puțin în Franța, unde comuniștii cărora li s-a alăturat Mihai Șora, luptau în rezistență și unde nu se comiseseră crimele Securității din anii 50. Dar Europa fusese transformată în killing fields de naziști și de complicii lor fasciști, cuziști, legionari, antonescieni, ustași, hortiști, cruci cu săgeți și banderiști.
A fost bine că a aderat la rezistență? Evident. A fost bine că a aderat la Partidul Comunist? Defel. Dar eroarea lui n-a fost mai gravă decât a multor cărturari europeni de frunte, care s-au înșelat și ei, în primele decenii ale veacului trecut, simțindu-se îndemnați de incomprehensiunea, dar și de omenia lor, momiți, cum erau, de valorile universale promise de marxism.
În rest, n-a fost vinovat decât de naivități, pe care le-a eliminat una câte una o dată cu experiența și sporul înțelepciunii. A-l învinui pentru ceea ce a regretat, a plătit cu propria libertate și cu cea a familiei sale și a depășit, dovedind cu asupra de măsură nu prin vorbe, ci prin fapte, că s-a căit și s-a schimbat din temelii, cu adevărat, este o incomensurabilă infamie. Cu atât mai mult cu cât puțini au demonstrat curajul disidenței sale în fața regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu.
Înseamnă toate acestea că, după metanoia sa, ar fi fost perfect? Ireproșabil? Un sfânt? Că n-ar mai fi greșit până la venerabila vârstă de 106 ani? Să arunce piatra cine e fără greșeală.
Dar cine refuză să-i recunoască uriașele merite în educarea și cultivarea românilor, (de exemplu prjn Biblioteca Pentru Toți) în lupta lor pentru libertate, demnitate, stat de drept, modernizare, democratizare, europenizare, occidentalizare, merite care-i șterg și albesc în mare măsură, în fapt integral, păcatele prea puțin grave, din tinerețe, n-a înțeles nimic din istoria unui veac.
Prostului și ignorantului și ticălosului nu li se cere, în context, doar să tacă, pentru ca să nu se umple de ridicol. Li se cere să realizeze că prostia, ignoranța și ticăloșia lor sunt mai mari și cu urmări potențial mai pernicioase decât greșelea comisă din exces de omenie, din naivitate și din lipsă de experiență de Mihai Șora, regretatul gânditor și far moral al românilor. Pentru că mințind despre el și despre biografia lui, îi smintesc pe unii din compatrioții lor la fel de naivi ca Șora în tinerețe.
Le răpesc și le nimicesc astfel, românilor, încă unul din puținele lor repere morale. Rușine eternă să le fie.
Marș în bârlogurile din care ați fost scoși de agitpropul antidemocratic, ticăloșilor!
Nu „afilierea comunistă” e reprobabilă în cazul Șora. Și Picasso a fost comunist, la fel ca mulți alți artiști, intelectuali, oameni de bună credință. Au crezut în principiile socialismului și, subliniez, nu e nimic rău în asta.
Șora nu e disprețuit pentru că a fost comunist, ci pentru faptul că, în loc să-și asume trecutul, a mințit, colocvial vorbind, ca un porc.
Șora și-a falsificat biografia de atât de multe ori încât ajunsese în situația ridicolă de a se încurca în propriile minciuni.
Șora stătea la cafea cu Ana Pauker când adevărații disidenți, adevărații intelectuali, mureau „la canal” sau la închisoarea Pitești.
La fel ca tovarășul KGB-ist Silviu Brucan, ca orice parvenit scabros, Șora a simțit curentul occidental și, fără a-și prezenta vreodată barem un rând de scuze pentru propaganda bolșevică pe care a promovat-o, a ieșit din hibernare ca „filosof”, „disident” și „apărător al libertății”.
Colac peste pupăză, în ultimii ani a lucrat neostoit întru manipularea opiniei publice (cu expertiza dobândită în anii în care avea sarcina de „agitator comunist”) pentru a servi cauzelor aflate în antagonism cu interesele naționale ale României.
Consoarta sa a avut numeroase manifestări orduriere la adresa celor care și-au permis să-i amintească „filosofului fără operă” de trecutul său.
Știi, și Cioran i-a simpatizat pe legionari și pe naziști, în tinerețea sa. Dar, spre deosebire de Șora, Cioran n-a invocat „pixelul albastru”, vreo conspirație a „ciumaților” sau „propaganda sovietică” pentru a se debarasa de trecutul său.
A vorbit deschis despre asta, a prezentat scuze și-a manifestat regretul față de anumite poziții…neinspirate.
În final, errare humanum est. Greșeala e pardonabilă. În schimb, minciuna și ticăloșia, negarea evidențelor, parvenitismul și impostura sunt de neiertat. În răspăr cu figura blajină, din punct de vedere moral Șora a fost un lombrozian.
Șora nu e disprețuit, ci admirat și iubit. Pe bună dreptate. Cine-l disprețuiește și îl acuză că ”a mințit, colocvial vorbind, ca un porc.” nu știe despre ce vorbește. Au mințit și mai mint securiștii de ură și frustrare pentru că văd că un fost comunist poate deveni un om demn iar ei au rămas în cloaca lor. Care securiști? Securiștii care dădeau din colț în colț când el îi sfida și îl sfida pe față pe ceaușescu protestând cu nume și prenume, iar cei care-l acuză azi că ar fi ”mințit” făceau sluj în fața regimului comunist. Faceți parte dintre ei? Atunci a se slăbi. Nu? Atunci informați-vă. Și despre Cioran, care a avut motive să-și ceară iertare pentru că a pactizat cu neomenia în WW2. Șora nu. Până citiți și vă informați măsurați-vă cuvintele dacă vreți să fiți publicat pe acest blog.
Nu stiu cine sunteti dar nu conteaza. Conteaza ce spuneti. Ceea ce spuneti e sub orice critica.Clasica subversiune securista. La urma urmei, sa va ia dracu de taraturi.
Să citești și să nu crezi. Șora a fost disident, nene. Luptător anticomunist. Și e iubit, nu glumă!
Buna ziua,domnule Iancu,
Aveti perfecta dreptate si este foarte bine ca ati publicat acest text acum. Din pacate, am slabe sperante ca ticalosii si prostii vor intelege ceva, dara’mite sa cada putin pe ginduri.
Dar, aceste rinduri ar trebui citite, in primul rind,de catre tineri si,de fapt,de catre toti cei care au dubii fara sa fie cazuti in sminteala.
In alta ordine de idei,ma bucur pentru ca v-am descoperit blog-ul si am sa-l citesc cu placere de acum incolo.Mai ales ca nu (prea) mai frecventez Twitter,iar in “Dilema veche” va gasesc foarte rar…
Toate bune va doresc,
FlorinB
Vă mulṭumesc pentru aprecieri! Mă bucur că aţi descoperit blogul şi vă aştept să îl vizitaṭi zilnic.
Daca ar fi mai multi ca dumneavoastra….primavara ar veni mai devreme. Numai de bine Dom Florin
Off topic. Culmea nesimtirii si ridicolului. Fatuca asta, Greta, merge din ce in ce mai aproape de ilar. Pe deasupra e si uratica…..hahaha
https://www.reuters.com/business/environment/thunberg-other-protesters-block-norway-energy-ministry-over-wind-farms-2023-02-27/
O obrăznicătură! Dar ce să facem dacă i se dă nas?!