Ce-mi provoacă spectacolul putiniștilor cu și fără panaș? Voluntari și inconștienți? Uimire, când e vorba de un filosof ca Habermas. Mânie. Milă. Silă. O scârbă nesfârșită.
Dar și sentimentul datoriei: obligația de a le explica pe îndelete binevoitorilor care greșesc în chestiunea războiului ruso-ucrainean unde, anume, greșesc.
Încremenitul în proiect și alte categorii de care profită Kremlinul plenar
Pentru că nu ”toți sunt agenții Moscovei” (așa cum afirma, excedat, dar comprehensibil după cât de dur e atacat, un preopinent clujean pe care, de altfel, îl apreciez). Nu toți sunt putiniști sau filoruși doar pentru că nu înțeleg sau nu admit necesitatea înarmării până în dinți a Ucrainei, astfel încât să fie în stare să înfrângă armata Rusiei.
Mai sunt proștii și încremeniții în proiect. Nu doar în cel egoist sau securist. Egoiștii vor să se salvezii pe ei. Puțin le pasă că alții sunt anihilați, dacă mica lor fericire nu e pusă în pericol și are în capul lor pe jumătate gol șanse să rămână intactă. N-are, dar ce știu ei? Mai e poate mult până cade Ucraina. Mai e poate mult până se reinstalează cizma rusă la Chișinău și București, Până atunci, trai pe vătrai.
Sunt de nesminit și neclintit și cei încremeniți în proiectul familial, unde mama e rusoaică, sau mare simpatizantă a armatei roșii.
Ori cei cu fixația admirației față de industrializarea comunistă. Care au senzația, cum li s-a spus, ori și-au băgat ei înșiși în cap și repetă în sinea lor, obsesiv, că Rusia ne-ar fi ajutat să ne modernizăm prin industrializare, izbăvindu-ne de soarta de a fi o veșnică țară agrară. Că ne-ar fi luat în opinci, ne-ar fi dăruit tractorul și ne-ar fi culturalizat, dându-ne ”Biblioteca pentru toți” și șansa unui doctorat plagiat. În fapt, industrializările forțate au fost o catastrofă care, sub ruși ori Ceaușescu, au costat nenumărate vieți și au pus țara la pământ.
În Germania (dar și în România) mai funcționează, spre bucuria Kremlinului, care profită din plin și de ei, o altă categorie, înrudită. Ea e a agațată de cârligul omului forte, a liderului puternic. E aninată de mentalitatea colonialistă. E gândirea germanofilă și rusofilă a robului colectivist care detestă libertatea, prea frustrantă, motiv pentru care îi urăște pe liberalii, individualiștii și raționaliștii americanii. El înțelege, deci, să fie slugă. Dar ca lacheu se roagă fierbinte să fie sclavul celor mari, fie ei nemți sau ruși, nu robul unora mai mici și mai slabi, ca ucrainenii și polonezii, înghesuiți ca sardelele între puterile continentului.
Alți rătăciți în putinism, ortodoxism sau antiucrainism de strânsură și conjunctură
Mai sunt cei, apolitici, care se tem legitim de războiul mondial. Și de bomba atomică. Ei nu înțeleg că Putin și rușii nici pe ucraineni nu-i pot dovedi, darmite pe americani și europeni la pachet cu actualii lor inamici. Prin urmare, numai de războaie mondiale și nucleare n-au nevoie.
Se mai tem, unii, pentru bruma lor de bunăstare adunată în deceniile postcomuniste. Iar alții pentru pensiile lor speciale și averile lor imense, furate de la români. Nu-i iubesc pe ruși, dar antiamericanismul securist îi mai smintește. Cum îi prostește dorul de mâna forte și îi rătăcește în sminteală aparența de ortodoxie din ortodoxismul ideologiei fascistului salvaționist de la Kremlin.
I-am văzut din nou atacați ”la baionetă” pe doi intelectuali români credincioși, competenți și onești, doar pentru că n-au ales comod și laș să stea în banca lor și să nu protesteze puternic în fața spectacolului crimelor în masă comise de regimul Putin, știind că tăcerea ar fi complicitate, una incompatibilă cu morala și conștiința lor creștină și Biserica ortodoxă din care fac parte.
Pacifism ca neoreligie nemțească
Catastrofa războiului lui Hitler, a zecilor de milioane de morți îngreunând contul crimelor lui Hitler și a împărțirii postbelice a Germaniei și, cu atât mai mult, cataclismul Holocaustului pe care civilizația nu îl va putea niciodată ierta făptașilor, au pus mintea și psihicul multor nemți la grea încercare. Până azi.
Scandând neobosit lozinca utopică ”Nie wieder Krieg”, germanii s-au reinventat ca iubitori de pace și ca pacifiști (două chestii complet diferite). N-a fost o problemă cât timp i se putea lăsa Americii grija de a purta războaie și pentru europeni. Dar de la un moment dat, pacifismul a devenit cult. Și-anume unul antiamerican și antisraelian, reciclând convenabil și ideologic respectabil vechea ură nazistă pe evrei și plutocrați.
Nu mă uimește din cale afară deci să văd elita intelectuală germană dându-se și azi de ceasul morții să mai profite de ”pacifismul” practicat de extrema stângă, prin cramponarea de antioccidentalism virulent, în deceniile trecute. Cândva, tentativa SUA de a nu-i permite genocidarului Saddam Hussein să anexeze samavolnic Kuweitul a scos în stradă, la Bonn, între un sfert și o jumătate de milion de oameni. Protestatarii progresiști încercau să-l ajute pe criminalul dictator irakian în contra Americii, a Vestului, a NATO, transformând pacifismul într-un soi de surogat de religie națională şi globală.
Tot așa aveau să metamorfozeze, împreună cu americanii, mișcarea postmodernă, maoistă și rasistă woke și ecologismul militant, în fundamentaliste credințe seculare (pe filiera Gramsci-Marcuse-Foucault și Derrida).
Acum, când în cauză e Rusia, li s-au adăugat și în Germania, ca în România, comuniștilor fasciștii, extremei stângi, extrema dreaptă, securiștilor, gardiștii. Pe toți îi unesc antiamericanismul, antisemitismul și ura pe democrația liberală.
Așa-zisul ”pacifism”, sau ”perplexitatea” în fața ”complexității” războiului, părelnica ”neutralitate”, cu tot cu incapacitatea de a accepta, chipurile de prea mult drag de democrație,”terțul exclus” revendicat de cei care cer condamnarea fermă a genocidului lui Putin, nu prea sunt ce par a fi. Nu sunt, de regulă, inadecvări (doar) intelectuale, ci în special morale. Lipsa clarității morale poate fi rezultatul spălării pe creier și prostiei cu ghiotura, care produce și conspiraționism, dar și masca ranchiunii viclene, a putinismului, a zelului și fanatismului criminal.
Și totuși trebuie vorbit și explicat pe îndelete să înțeleagă și ultimul om de bună credință și să se poată apăra de pericol de a derapa: nu e nimic de negociat cu Putin, pentru că omul se crede îndreptățit să se impună indiferent de prețul în vieți al întreprinderii sale genocidare, dar nu vrea, de fapt, veritabile negocieri. Pentru că Putin se simte net mai amenințat o rezoluție negociată a conflictului (care ar putea aprinde furia extremiștilor și l-ar putea costa și funcția și viața) decât de potențialii răzbunători ai cărnii de tun pe care tiranul rus o trimite la moartea sigură pe fronturile Ucrainei. Cuvântul ”negociere”, însemnând în esență tratative, care în războiul rus se poartă și vizează înțelegeri de rang secund cu privire la cereale sau schimburi de prizonieri, a devenit în genere un cuvânt cod. Cererea de ”negocieri” semnalizează de regulă achiesarea (conștientă sau inconștientă) la pretențiile imperiale ale Rusiei.
Progresistul raționalist Jürgen Habermas a comis-o și el, recent, în ziarul de stânga Süddeutsche Zeitung. După ipocritul ”Manifest pentru pace” al unei național-comuniste și al unei feministe din Germania, cerând să se lase Ucraina fără arme, în scopul unei părelnice ”păci”, de obținut prin fanteziste și abstracte ”negocieri”, în realitate imposibile, s-a trezit și Habermas să rostească o ”Pledoarie pentru negocieri”. Potrivit sociologului neamț, Ucraina ar avea dreptul să se apere, dar ne-ar trebui să pregătim ”reflectarea publică” a ”drumului spre negocieri”.
Dar de când e oare publică gândirea? Și în ce scop se află în treabă Habermas? Nu se gândește lumea tot timpul la ”drumul negocierilor”? N-au loc ele, în continuare și la nivel înalt, în răspăr cu interesul Ucrainei și al păcii, prin permanente discuții contraproductive cu Putin ale liderilor francez, german și american?
A întrevăzut Habermas în imensa lui înțelepciune vreo alternativă, pentru Ucraina, a luptei pentru supraviețuire? Dar îi pasă lui Habermas de ucraineni, ca popor? De țara lor, ca stat neatârnat? De bună seamă că prea puțin. Atunci de ce nu gândește el mai eficient în particular, înainte de a da sfaturi de ”gândire publică” impracticabilă?
Imperativul clarității morale
Pacifismul e, ca alte isme, o ideologie. Cine vrea pacea, realmente, nu să și intervină manu militari pentru a o face, este la mintea cocoșului că trebuie să-i înarmeze pe ucraineni, astfel încât să învingă în război, iar regimul agresor să fie obligat s-o negocieze.
Și mai sunt și alte frecvente și fervente iluzii și erori, legate de războiul de agresiune declanșat de ruși, cu tot cu pretextele lor. A nu mai da arme Ucrainei nu e a salva oameni cu prețul libertății lor, ci a-i condamna la a nu mai avea nici libertate, nici demnitate, nici viață. Pentru că înrobirea lor de către ruși n-ar opri genocidul.
Noul premier israelian, experimentatul Beniamin Netanyahu, pare a fi înțeles că a nu da arme Ucrainei pentru a nu supăra Rusia, aliatul Iranului, nu e a susține interesele Israelului, ci a le contracara, de vreme ce Teheranul vrea anihilarea statului evreu. Și nu e a promova interesele Vestului și democrațiilor, ci a le torpila.
A-l ataca pe Vasile Bănescu pentru că apără un prieten de idei care nu tolerează nici el războiul de agresiune al Rusiei și pe complicii voluntari sau involuntari ai lui Putin nu e (în accepția mea de evreu care a încercat în mod serios să citească in extenso și să înțeleagă textele în discuție și ortopraxia) a lupta pentru idealuri creștine, ci a le păta și submina.
În morală, în fața evidenței crimei, (ca și a pericolului planând nu doar asupra Ucrainei, ci și asupra Moldovei și statelor NATO) nu există decât doi termeni, nu și un al treilea: binele și răul. Nu există decât complicitatea (posibil involuntară) sau opoziția, ura de sine sau iubirea de aproape, nu și un ipotetic terț de exclus.
Ce mai trebuie urgent și serios dezbătut
A nu înțelege atâta lucru nu e logică, e pură miopie sau, la alegere, imbecilitate etică. În fața evidenței genocidului, nu e de ales decât a spune nu și a acționa în consecință. Orice altceva e o formă sau alta de admitere a intolerabilei reșute în barbarie.
Înseamnă toate acestea că nu e loc de discuție? Defel. Se pot și trebuie discuta multe. De pildă cum să se articuleze o nouă asumare, extinsă, a trecutului german. Care să-l includă pe cel postnazist și greșelile politico-ideologice grave comise printr-un pacifism postbelic și un filorusim care au contribuit masiv la criza actuală.
E imperativ să se dezbată și cum anume să se definească victoria Ucrainei. Ce-ar însemna, concret, izbânda ei. Când și ce anume să se negocieze. Ce pace trebuie instalată. Ce e de făcut ca Rusia și aliații ei iranieni sau chinezi să nu mai fie ori să redevină un pericol global și un izvor de împilare, de terorism, de hecatombe, de genocid.
Avem din plin de vorbit. Și de făcut avem chiar și mai mult. Dar să nu ne facem iluzii. Argumentele nu-i vor convinge pe putiniștii cu sau fără panaș. Nici pe religioșii fundamentaliști ai pacifismului. Doar, poate, dacă-s bune, pe cei perplecși din pricina manipulării lor de către intelectualii rinocerizați cărora încearcă să le reziste un Vasile Bănescu. Sau un Adrian Papahagi. Cinste lor.
Cred ca discutia despre negocieri trebuie nuantata si trebuie pornit de la faptul ca Ucraina nu-i intr-o pozitie favorabila pentru a negocia o pace, cel putin nu azi. Este evident ca Rusia trebuie mai intai oprita pentru a crea conditiile premergatoare unei negocieri de orice fel. Nu se poate pune problema ca sprijinul pentru Ucraina sa se opreasca inainte de negocierea unei paci (si, foarte probabil, mult dupa semnarea unui tratat).
Cu aceste limitari, incep sa apara nuantele:
1) Ucraina nu este si nu cred ca o sa ajunga sa fie suficient de puternica pentru a impinge Rusia in granitele din februarie 2022. Intre cele doua tari e o diferenta colosala nu doar de inzestrare, dar si de cetateni incoroporabili. Cealalta diferenta majora este ca razboiul se poarta exclusiv pe teritoriul Ucrainei, cu toate efectele economice, financiare, umane si sociale ce decurg de aici. Daca e sa oboseasca sau sa sufere cineva in urma unui razboi prelungit, aceia sunt ucrainenii, nu rusii.
2) Pentru Rusia orice solutie care inseamna ramanerea Ucrainei pe directia UE-US-NATO este o infrangere, de asta refuza Putin orice negociere deocamdata. O sa refuze orice negociere pana o sa fie silit sa negocieze. O Ucraina puternica militar (eventual inclusa in UE) e o amenintare pe termen mediu si scurt pentru Rusia.
3) Am vazut sondaje despre sustinerea de care se bucura Rusia in randul romanilor: Doar Polonia se apropie de Romania din punctul asta de vedere. NU bagam in aceeasi oala romanul si germanul, ungurul, austriacul sau francezul din perspectiva asta, nu e nicio legatura intre ei. Romanul e orice, dar nu filo-rus, e pro NATO si pro-US in mult mai mare masura decat orice tara din Occident (cu exceptia UK)
4) Occidentul NU se poate lepada de vinovatia lui colectiva si nu o poate transfera romanilor pe calea “putinismului romanesc”. Nu, nici vorba. De la Occident am putea, eventual, invata cum sa fii putinist si cum sa ajuti un regim tarist si barbar, dupa care sa te plangi ipocrit pe toate canalele si in toata media ca sunt multi “putinisti” in Europa Centrala si de Est (sau chiar printre votantii tai).
In concluzie: amestecarea germanilor si a romanilor in oala celor “calduti” fata de Putin si Rusia e cel putin nepotrivita, daca nu cumva complet deplasata. Negocieri vor avea loc atunci cand Putin n-o sa aiba de ales, cu o observatie: daca printr-un miracol, Ucraina ar reusi sa impinga Rusia pana la granite, NU AR MAI RAMANE NIMIC DE NEGOCIAT. E bine sa fim atenti la nuante si cuvinte.
Apreciez foarte mult analiza dvs substanțială. Nu împărtășesc unele din estimările dvs. Și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am să răspund pe larg într-un text viitor, încercând să abordez analitic unele dintre chestiunile ridicate de dvs.
Dom.Vali, dupa o anumita varsta te apuca amintirile de cand erai „tanar si nelinistit”. Va relatez un fapt absolut real. Un doctor cardiolog, din Bacau, mai avea rude peste Prut si pasaport sa mearga sa le viziteze. Mama lucra cu el la spitalul de copii.
Prin anii 80-89 secolul trecut, a facut cate o vizita pe an in Moldova. Pe masura ce trecea timpul vedea tot mai multe femei imbracate in negru de doliu. Tendinta era crescatoare de la an la an.
Fii lor erau morti in Afganistan. Carne de tun din republicile periferice.
Si totusi dupa 10 ani spurcaciunile s-au retras. America a livrat rachete antiaierene lansate de pe umar (Singer cred). Asta a fost un salt major in abilitatea de a lupta impotriva rusilor. Iar la vremea respectiva armat lor era mult mai numeroasa si puternica.
Ca urmare URSS s-a destramat.
Ceva similar se intampla in Ukraina acum. Banuiesc ca folosesc aceeasi tactica, livrand armament modern Ukrainei.
Concuzia e ca rusii nu trebuie lasati sa castige razboiul sub nici o forma. Domnul Iancu are perfecta dreptate.
Rusia se va dezintegra ca imperiu, „once an for all”
Numai de bine Domnule.
Stimate domnule RoberLoigner, „nu trebuie lasati sa castige sub nicio forma” nu inseamna absolut nimic, e un slogan, o mema. Ce ne facem daca, rusii ajung pana la Kiev? Ce ar mai inseamna atunci „sub nicio forma”? Nimic. Absolut nimic.
Rusia n-a avut niciodata o problema cu pierderile in randul propriei armate, asta e o chestiune neglijabila in armata rusa. Afganistanul si Ucraina sunt extrem de diferite din multe puncte de vedere, prea multe pentru a le enumera aici. Ucraina orientata spre Occident e o amenintare existentiala pentru noul regimul tarist, asta e evident. Vom vedea ce se mai intampla, sper ca Rusia sa nu izbuteasca nimic si sa fie infranta, dar aia e o speranta si atat.
Nimeni nu stie.ce-o sa fie, nici eu, nici dumneavoastra si nici domnul Iancu. Vom vedea.
Va cer scuze, am uitat o virgula intre „daca” si „rusii”. Am tot editat pana am scapat-o.
Va vorbeam de principii aici Dom Vali. Cu ceva exemple. Cine nu invata din istorie e un perdant.
Apropo de rusi, au uitat razboiul ruso-japonez, au uita razboiul din Crimea, WW1 si mai mult au uitat de ajutorul major al US in WW2.
Sa nu ne pierdem in cazuri particulare.
Vorbesc de un „pattern” aici. Asta am vrut sa spun, Afganistan vs Ukraina.
Si asta nu-i sub nici o forma „whataboutism”.
Au pierdut peste 160000 de soldati pana acum.
Numai de bine
Acum am vazut. Occidentul nu e un pericol existential pt rusi…de unde ati venit cu ideea asta? Polonia, statele baltice, Anglia,Germania, Romania, Bulgarie si toti restul n-au nimic cu ruski. Ce pericol ma intreb? Doar democratia impotriva cleptocratiei?
Ucraina occidentala nu e un pericol pentru Rusia, ci pentru regimul tarist rus. Nimeni nu ataca si n-o sa atace Rusia. Ucraina e pentru Rusia ce era Germania de Vest pentru Germania de Est, asta am vrut sa spun (si asta am si scris).
Cer scuze, m-am repezit Vali.
Off topic.
Am o intrebare Domnule Vali, inclusiv pentru Domnul Iancu; ce are a face Africa de Sud cu rusii si chinezii „comunisti”? Tocmai au exercitii militare navale comune. A uitat SA de razboiul din Angola? Castro a trimis soldati, URSS a trimis armament etc.
SA are datorita acestui razboi, industrie de armament competitiva. Sigur era apartheid si embargo pe vremea aia dar sa te pupi in bot cu ruki si chinezii e cumva anacronic.
Un lucru poate putin stiut; tehnologia de fabricatie a tunurilor cu bataie lunga pe care le are SA acum, a fost fondata de un inginer canadian pe nume Bull:
https://en.wikipedia.org/wiki/Gerald_Bull
Ma intriga cum o tara bogata si democratica poate cadea in mainile bolsevice.
Daca aveti raspuns sunt foarte bucuros sa-l ascult.
La putere în Africa de Sud e tot o cleptocrație de sorginte comunistă ca în Rusia.
Tot ce stiu despre Africa de Sud este ca a devenit un stat totalitar si rasist, doar ca impotriva „celelalte rase”. E una dintre primele trei cele mai periculoase locuri din lume pentru turisti, statul a confiscat toate armele (albilor) si a nationalizat sau confiscat cam orice proprietate detinuta de albi. A fost una dintre cele mai puternice economii ale lumii, iar azi are una dintre cele mai ridicate rate ale somajului pe pe planeta. Una peste alta: au pedepsit albii pana si-au distrus tara. Orientarea politica este de extrema stanga. Fiul meu invata in Olanda si are colegi care au venit din Africa de Sud pentru ca Africa de Sud e un loc mult prea periculos si fara nicio perspectiva. Africa de Sud ne arata ce poate face „anti-rasismul” (inteles ca rasism inversat) dintr-o tara prospera, asa cum Venezuela ne arata ce face marxismul dintr-o economie promitatoare. Democratii din US si ecologistii din EU isi doresc cu ardoare o combinatie intre Africa de Sud si Venezuela.
Informațiile mele sunt integral congruente cu ale dvs.
Nu va suparati ca intreb; dece ar vrea cineva o alianta SA cu Venezuela? Pura curiozitate. Va multumesc pentru raspunsul precedent. Am o familie de prieteni care, prin 2000, au plecat din SA si au venit in Canada. Ce povesti aveau…..Johannesburg transformat dintr-o metropola intr-un ghetou.
Numai de bine Dvs si D-lui Iancu
Adaug ceva. Mie-mi place Harry Belafonte, ca persoana si cantaret cum dealtfel imi place si Carl Sagan ca astrofizician. Ambii poate fara sa-si dea seama si poate fara sa stie de unde sunt finantati, au facut rau lumii democratice. Harry cu cantecul Joanna, iar Carl cu iarna atomica.
Eram copil si era singulul lucru de urmarit la teveu.
Dupa ani a iesit la iveala ca au fost finantati de rusii pe shest.
Lungul brat al revolutiei.
Intre timp in US, erau demonstratii, deasemenea finantate de rusi,impotriva razboiului din Vietnam. Rusii au cheltuit mai mult pe propaganda anti razboi in US decat pentru a inarma Korea de Nord
Istoria se repeta.
@robertloigner
Nu stiu in ce masura „istoria se repeta”, cred ca oamenii fac cam aceleasi greseli, doar ca la distanta de ani, decade sau secole (vreau sa spun ca nu-i inevitabil, dar se tot intampla). Intr-un fel (eu sunt mai pesimist de felul meu) cred ca oamenilor li se uraste cu binele si-si fac de lucru pana cand genereaza o criza similara cu una precedenta. Am ajuns unde suntem pentru ca o gramada de tampiti n-au inteles cauzele evenimentelor din trecut fiind in acelasi timp convinsi ca „ei n-au cum sa greseasca”. Ca si cum www sau procesoarele de generatia a 20-a ar schimba natura umana. Tot asa de adevarat si de trist e ca nu platesc Trudeau, Macron sau Biden oalele sparte, ci noi. Stiu de Sagan, nu stiam de Belafonte, o sa citesc despre asta. Woke EU si US isi doresc un amestec de masuri din Venezuela si SA pentru ca urasc orice urma de capitalism (si nu mai e mult din el) de pe planeta. Sunt ecologisti care au recunoscut asta: nu-i despre clima, e despre capitalism. Nu e despre „rasism sistemic”, e despre economie de piata,
Belafonte a fost finantat prin Cuba. Cat despre notiunea de „rasism inversat” e un nume de mai demult, „Positive Discrimination”. Am ramas uimit ca o doamna de aici, relativ cultivata, nu stia de termen.
Cat despre SA, daca vor sa ajunga ca Rodezia, n-au decat. Oricum nu cumpar diamante ori aur si nici un Marauder.
Salutari Dom Vali si optimism va doresc.