Rusia e groggy. Dar Ucraina? Și cât mai rezistă Statele Unite?

”Ucraina a și pierdut definitiv și irevocabil”, afirmă, la modul serios, profesorul Vasili Kașin, director al Centrului pentru Studii Europene și Internaționale Integrate de la Școala Înaltă de Economie de la Moscova, într-un memorabil interviu acordat lui Mihail Rostovski și publicat de MEMRI. Care vizează prezentul și viitorul regional și global al războiului din Ucraina. A celui hibrid cu Vestul. Și al relațiilor ruso-americane.

Reiese din analiza acestui interviu maniera în care o parte din elita rusă raționalizează, manipulează, reinterpretează și falsifică, nu fără o doză de realism, prestația militară a regimului Putin, cosmetizând, în tușe doar aparent subtile, situația lui locală și globală.

Chiar dacă Statul Major al trupelor lui Zelenski e prea optimist și nu s-au întors din Ucraina, până la 5 decembrie 2022, 92.200 de saci de transport de cadavre, conținând militari ruși, cum sugerează statisticile statului major ucrainean, oare cum să fie Rusia altfel decât groggy în finalul acestui an?

Pentru că au fost scoși din luptă, cu siguranță, foarte mulți ruși. Nu e probabil să fi rămas pe front un număr semnificativ din cei 190 de mii de militari dislocați la granița ruso-ucraineană în ajunul declanșării, de către Putin, a ”operațiunii speciale”. E clar și incontestabil cea mai grea pierdere militară pe care a suferit-o Rusia în ultimii 80 de ani.

Situația prezentă, pe bază de fapte

Că Rusia a rămas fără soldați să poarte greul războiului s-a confirmat după 209 zile de război. Când regimul Putin a anunțat noi mobilizări ”parțiale”. Care încă mai par să continue.

N-ar fi fost în veci nevoie de ele, dacă Moscova n-ar fi pierdut cel puțin prima parte a războiului, dimpreună cu o foarte mare parte din oștire. Cât timp Putin refuză să capituleze, n-au cum să nu continue decât fie când nu va mai fi nimeni de mobilizat. Ori va fi capitulat Kievul.

Care nu dă semne, însă, a fi dispus și pe cale să cedeze. Și de ce ar ceda, cît timp țara lui Putin se resimte rău și din pricina sancțiunilor, și de pe urma uriașelor pierderi zilnice de soldați, ori a atacurilor unităților de comando, care-i distrug fabricile, depozitele de muniție și combustibili, mărunțindu-i flota de bombardiere nucleare strategice?

Cu toate acestea, analiști ruși în toate mințile și aparent serioși, întrețin materia din care se țese visul umed al regimului Putin, afirmând, precum profesorul Vasili Kașin, că, deși Ucraina nu se va dezintegra, ”a și pierdut”.

Argumentele profesorului din tabăra putiniștilor sobri și vicleni

Ideea lui Kașin e că, pe de o parte, Rusia și-ar fi refăcut forțele armate prin recentele mobilizări, e aproape de front, iar timpul lucrează în favoarea ei în procesul tocării și sfărâmării Ucrainei, pe care o Americă situată ”prea departe” n-ar putea s-o ajute ad infinitum, pentru că, în ciuda superiorității lor, Statele Unite n-ar putea ”tipări bani la nesfârșit”.

Kașin mai crede că militarii încorporați prin mobilizări vor fi în stare să interzică forțelor Kievului să repurteze ”succese remarcabile” în recuperarea de teritorii cucerite, ceea ce va permite Moscovei să fărâmițeze Ucraina în 2023, cu atât mai mult cu cât țara lui Zelenski ar fi falimentară încă de dinainte de invazie, când bugetul ei ar fi depins în proporție de 60 % de granturi și împrumuturi externe. Acum ar fi dependentă în proporție ”de 80%”.

Kașin mai afirmă (în răspăr cu realitatea, de vreme ce Moscova importă arme de la iranieni și nordcoreeni și, foarte probabil, de la chinezi) că Rusia ar fi suportat ”mult mai bine decât s-a crezut” sancțiunile și că doar elitele obișnuite să călătorească în Vest s-ar resimți.

Erorile și inadvertențele unei gândiri viciate

Gândirea lui Kașin e grevată de vechile tare ale școlii politologice și economice marxiste, din care provine. Cea mai pernicioasă dintre ele e materialismul. Kașin mizează puternic pe trupele strânse de ruși prin mobilizări și pe efectul lor asupra situației de pe front. El își întemeiază predicțiile și pe o prezumtivă incapacitate a Americii de a susține mult timp, financiar, războiul hibrid în care s-ar fi angajat în Ucraina, împotriva Rusiei, deși profesorul rus concede nu doar superioritatea americană, ci și faptul că Moscova are dezavantajul de a fi implicată în acest conflict cu trupe proprii.

Ponderea greșită acordată tuturor acestor factori importanți, dar deformați pozitivist, prin prezumții neanalizate cum trebuie și până la capăt, n-are cum să-l ducă pe profesorul de la Moscova la altceva decât la concluzii funciar eronate. Kașin supraestimează valoarea numărului unor soldați insuficient motivați, echipați sau instruiți într-un război modern în care Rusia are, demografic, probeme uriașe. Probleme acutizate insuportabil de pierderile înregistrate pe front.

Chiar dacă alte predicții, mai ales cea privind prezumtiva supraîntindere financiară a superputerii americane s-ar adveri, Rusia n-are cum susține cu succes, cum își imaginează Kașin, războiul pe toată durata lui 2023. Ba chiar dincolo de acest liman, așa cum nădăjduiesc Putin și susținătorii săi din elitele ruse, din extremele stânga și dreapta din varii țări ale lumii și aliații săi totalitari din Asia.
Ca și creierele altor regimuri totalitare pornite în aventuri militare, Kașin cântărește greșit și eșichierul global, unde distanțele nu mai sunt ce-au fost, și reziliența puterilor occidentale, și factori aparent imponderabili, dar de imens impact. De pildă moralul, voința, competența, curajul și inteligența unor inamici ca ucrainenii, luptând, altfel decât rușii, pentru supraviețuirea, cultura și identitatea, nu doar pentru țara, casa, libertatea și demnitatea lor.

Hitler a desconsiderat și el, cu fatale consecințe pentru cel de-al Treilea Reich, pericolul englez.Sau pe cel rusesc. A crezut că Rusia, anemiată de bolșevism, se va prăbuși după primele lovituri militare mai dure. A subestimat și numărul și spațiile vaste ale Rusiei și ferocitatea iernii sau a trupelor luptând necruțător pentru eliberarea patriei proprii. Führerul și-a supraestimat, ca Putin după el, resursele, forțele, tehnologia și capacitatea de organizare. I-a disprețuit plenar și pe americani, crezând că vor fi relativ ușor de învins când le va veni rândul. I-a plăcut să-i supraaprecieze în schimb pe italieni, pe îngâmfatul Antonescu și, parțial, pe legionari, care l-au crezut pe nazist genial.

Poziția americană și europeană și războiul modern, hibrid și fierbinte

Da, SUA sunt puternic slăbite de revoluția culturală care le sfâșie pe plan intern. Dar, câtă mai e, America știe că ucrainenii se luptă pentru valori occidentale. Își poate Vestul permite să lase Rusia să câștige acest război început de Putin pentru că a mizat pe anemia și capacitatea destructurării definitive a Vestului, de către ruși? O fi războiul departe, iar problemele lumii noi tot mai acute, dată fiind inepția economică a administrației lor de stânga. Dar SUA au resurse gigantice, mai mari decât ale dușmanilor ei luați împreună. Dacă ar fi să piardă inacceptabil de mult, n-ar ezita să facă recurs la ele. În plus, America nu e singură, chiar dacă nu i-ar avea alături pe europeni. Sau NATO.

Dar îi are. Și, mai nou, NATO îi are și pe scandinavi alături. Și chiar dacă America și-ar pierde complet mințile și s-ar hotărî să-ntoarcă Ucrainei spatele, ceea ce nu sunt semne să facă, Rusia ar avea împotrivă și de partea Kievului mare parte din fostele popoare captive peste care a trecut în istorie tăvălugul rusesc. Și această opoziție formidabilă au ales Putin și Kașin s-o minimalizeze. Or, experiența istorică a acestor țări le determină să știe că și ele luptă pentru supraviețuire.

Kașin are dreptate să considere că nu va fi o pauză de iarnă a ostilităților. Rusia va continua să încerce să distrugă infrastructura ucraineană, care se va reface însă cu ajutor extern mai rapid decât poate Moscova să-și recompleteze arsenalele de rachete.

Iar trupele numeric crescânde ale Rusiei, pe care mizează Kașin, sunt de importanță neglijabilă într-un război modern, în care contează net mai mult alți factori ca surpriza, inventivitatea, viteza inteligența tactică și strategică, așa cum au dovedit israelienii, ajutați de americani, în războiul împotriva arabilor susținuți de ruși, din iunie 67. Ori în cel de Yom Kippur, din 1973.

Nici americanii, nici vesteuropenii n-au vrut să fie angajați într-un război hibrid cu Rusia. Care e real și produce pagube uriașe chiar acum. Rusia s-a crezut îndreptățită să-l declanșeze și capabilă, dată fiind anemica stare generală a puterilor occicentale, să-l câștige. Europenii și americanii, cărora li s-au aruncat în aer pax amaericana și ordinea mondială, știu că a lăsa acum Rusia să învingă este a-și semna certificatul de deces. Căci ar fi obligați să trăiască într-o ordine mondială dictată de totalitarismul ruscist al lui Putin, în cel comunisto-sclavagist al Chinei și cel islamist al Iranului.

Chiar dacă obstacolul trecerii de pacifismul indus de ideea postbelică dominantă, potrivit căreia orice război în Europa e prea costisitor ca să mai fie imaginabil, e ca Everestul, occidentalii vor fi siliți să-l escaladeze. Cu timpul, chiar și cei mai înrăiți progresiști europeni vor trebui, nolens volens, să accepte ideea că au fost trași involuntar într-un război pe care a-l pierde înseamnă ca Europa să fie osândită la extincția prin dispariția într-un imperiu de la Lisabona la Vladivostok. E de necrezut că niște elite de stânga apusene obișnuite să conducă îi vor lăsa lui Putin întâietatea și dreptul de a le transforma într-un rezervor de sclavi numai buni de tras, de belciugul din nas, prin manej.

Minciunile propagandistice, iluziile și socotelile din târg ale sicofantului deștept

Kașin știe, ca și Putin, că americanii și europenii au vrut pace, nu război hibrid. Minte, deci, dacă afirmă că obiectivul esențial al SUA ar fi să scoată Rusia din joc, cu Ucraina utilizată ca ”armă”, ca să se poată ocupa de China și concentra integral pe Beijing. În realitate, Ucraina se apără cu dinții și disperarea pe care n-o pot înțelege elitele rusești, întrucât, grație reticenței SUA și a refuzului lor de a-i lăsa pe ucraineni să obțină paritatea și să transforme asimetricul război provocat de Rusia într-un simetric, cu rachete aterizând la Moscova și Petersburg, n-au ajuns cu cuțitul la os. Și el, și dictatorul și alți membri ai elitei politice și militare rusești au mult de pierdut. Prin urmare, profită de rezervele și lașitățile americane și vesteuropene și mistifică, sau se autoamăgesc.

Kașin minte brutal sau se autoiluzionează, afirmând că Ucraina n-ar fi independentă. Ori de interes vital pentru occidentali. E posibil, desigur, să mizeze pe prostia americanilor care n-ar vedea și n-ar înțelege acest interes crucial și n-ar mai fi, deci, dispuși să investească pentru el 4 miliarde lunar.

Mare și incurabilă trebuie să fie însă superbia unui politolog putinist, ca să-l evite comprehensiunea evidenței, că americanii, oricât de naivi ar fi, vor prefera să plătească acești bani și chiar și sume net mai piperate, mai degrabă decât să fie siliți să-și trimită proprii militari să lupte în linia întâi, spre a evita o lume în care Rusia, China și Iranul să dicteze SUA ce au de făcut și cum trebuie să se comporte. E absurd ca elita rusă să-și închipuie că americanii de rând nu vor putea fi convinși de caracterul convenabil al investiției lor ucrainene. În plus, economia capitalistă face minuni.

Ucraina va fi reconstruită mai repede decât cred Putin și consilierii săi din serviciile secrete care l-au mințit metodic și înaintea invaziei din februarie. Când au uitat să menționeze cât de bine pregătite și cât de tari sunt, de fapt, forțele armate ucrainene. Așa că ajutorul de 105 miliarde de dolari oferit de Vest, potrivit lui Kașin, Ucrainei, în ultimele opt luni, sumă din care jumătate a fost furnizată de Statele Unite, nu e, pentru Vest, în raport cu miza ei colosală, decât un mizilic, deși depășește bugetul militar anual al Rusiei. Kașin concede că sancțiunile au un impact serios ”pe termen lung” și chiar că provoacă mari pagube Rusiei prin lipsa componentelor electronice și a echipamentelor industriale moderne, pe care, după cum admite el, Moscova le importă parțial din China. ”Care face mult să ne ajute”, după cum recunoaște el. Ce-i drept, e adevărat de asemenea și că muniția și, în special, rachetele date Ucrainei, care-și epuizează rapid arsenalul sovietic folosit la început de război, costă enorm. Dar pe ruși îi costă și mai mult rachetele. Nu doar cele proprii.

Adevărat e și că SUA și Vestul au interese strategice și în alte zone ale lumii, în care occidentalii sunt obligați să investească. Dar și situația acelora, precum a Taiwanului, depinde până la urmă de evoluția confruntării ruso-ucrainene. Ce deznodământ final va avea? O victorie a Rusiei ar încuraja China să atace insula. Costurile pentru occidentali ar fi, în acest caz, exorbitante. Incomparabil mai ieftin le iese la scoteală să pompeze bani și arme în Ucraina și să salveze ordinea mondială.

De ce încearcă profesorul să vindă castraveți grădinarilor

Nu toți americanii și vesteuropenii sunt însă conștienți de situație, capabili să gândească dinamic și în stare de acest calcul. Așa că agitpropul Kremlinului îi aburește, în continuare, din plin. Dar parte din gogoașe sunt autoamăgire generată de forma mentală a elitei kaghebiste. Care pur și simplu nu poate înțelege verticalitatea unui popor îndelung oprimat, îndrăgostit de propria libertate. Orbiți de îndoctrinarea proprie, Kașin, Putin și compania preferă să-i desconsidere pe ucrainenii ridicați subit din genunchi și să califice, în răspăr cu adevărul, ”slugi”. Când au și început să le devină stăpâni, de vreme ce au început să le dicteze rușilor (și unor occidentali ca Macron) condițiile unor negocieri.

Profesorul de la Kașin minte cu bună știință și în legătură cu elitele occidentalizate ale Rusiei, care ar fi ”singurele” să sufere acum. El însuși face parte din această elită. Iar dincolo de angoasa pierderii privilegiilor lui enorme, nemeritate și nesimițite, suferințele lui și ale restului intelighenției sunt foarte limitate. La fel sunt cele ale unor Serghei Lavrov, Dimitri Peskov și alți siloviki cu odrasle educate și cu amante huzurind în palatele lor din Occident. Chiar dacă sau întors în Rusia și și-au vândut în pierdere iahturile de mare lux, ele nu rabdă și nu îndură mai nimic.

De chinuit îngrozitor se chinuie în schimb oamenii cu frica lui D-zeu, soldații și rușii de rând, cu fii, soți, frați și tați în armată. Mai toți intuiesc că mare (și nu doar economică, sub forma unui declin accelerat) va fi pedeapsa pentru o Rusie care a violat cumplit normele civilizației.

Abia când inși, precum Kașin, vor ajunge – fără să fie supuși crimelor de război sau împotriva umanității – să verse o mică pare din oceanele de lacrimi plânse de oamenii ocupați de ruși la Mariupol, Bucea și Irpin, sau bombardați la Kiev și Odesa, situația s-ar putea îndrepta durabil. Dar numai dacă Vestul își asumă fără rezerve, cot la cot cu ucrainenii, provocarea actuală, știind că e vital să accelereze procesul înfrângerii și degradării durabile a Rusiei lui Putin.

Altfel, deși este exclus ca speranțele putinistului profesor moscovit să aibă vreo șansă de a se fructifica, e mare pericolul ca războiul să dureze mult. Prea mult. Și să implice riscul incalculabil al unei destabilizări puternice, pe termen lung, a spațiului euro-asiatic. Și a celui global.