Cum riscă NATO să piardă războiul Ucrainei

Numai european să nu fi. Pentru că dacă ai avut ghinionul să fii, nu ești mai bine condus decât americanii. Dimpotrivă. Doar pe ruși ai să-i găsești mai rău conduși. Ori pe chinezi și iranieni.

Exponenții cu panaș ai statelor NATO știu să vorbească. Secretarul general al Alianței, Stoltenberg, a mulțumit României pentru găzduirea summitului NATO. Liderul pactului defensiv nordatlantic a primit cu grație bla bla-ul prezidențial al lui Iohannis după ce a deschis reuniunea și a evidențiat că ”susținerea noastră pentru Ucraina trebuie să continue. Strategia Rusiei este să lase Ucraina în frig”.

Așa e. Ce bine că s-a aflat și la cartierul general al NATO care e strategia Rusiei. Chiar asta e. Dar asta nu e de mult o noutate care să se mai ceară spusă. O noutate este că, la summit, participă Republica Moldova, Georgia și Bosnia Herțegovina. Și ministrul de externe al Ucrainei, Kuleba. Dar mai bine ar fi fost ca moldovenii să aibă energie ieftină (iar nu exorbitant de scumpă) din România. Și să fie puși în starea de a trimite acasă resturile armatei a XIV-a ruse de ocupație, de pe teritoriul transnistrean.

Liderii apuseni sunt experți în a evita orice inițiativă (până n-a dat lumină verde Casa Albă) și orice adevăr iritant (ca să nu se spună că ”ne certăm” și ”suntem dezbinați”). Apoi, mai știu să se bată reciproc pe umăr, să se tămâieze mutual, să mintă frumos, bazându-se pe slaba ținere de minte a oamenilor.

Șeful diplomației americane, Blinken, a făcut diplomatice temenele în fața românilor, în fapt a cleptocrației dâmbovițene, în memoria vizitei sale cu Clinton, la Emil Constantinescu, acum un sfert de veac. A fost într-adevăr, o clipă glorioasă, căci s-a lansat atunci parteneriatul strategic, româno-american. Blinken a spus: ”a fost un moment în care poporul român a fost o sursă de inspiraţie pentru toată lumea, în căutarea libertăţi.”

Nu, domnule Blinken. Am vrea să fi fost așa. Iar poporul român a fost într-adevăr o sursă de inspirație, e foarte adevărat. Dar cu 12 ani înainte, în eroicele demonstrații anticeaușiste și anticomuniste de la Brașov. Apoi în timpul revoluției din decembrie 1989. Iar apoi când oamenii au ieșit cu mic cu mare în stradă spre a da jos cleptocrația dragniotă, în 2017, 2018, 2019.

Dar nu în epoca în care Constantinescu era și avea să se declare, ”învins de servicii”. Nu în epoca în care un președinte de la care suflarea românească democratică ”aștepta totul”, trăda lamentabil aceste nădejdi, maculându-le și aruncându-le în derizoriu, pentru că n-a vrut sau n-a putut să facă lustrația. Ori să condamne regimul totalitar. Ori să obțină să se facă dreptate. Ori să împiedice propria sa degradare morală și intelectuală și metamorfozarea lui, alături de alte foste ”speranțe”, în trompeta celor mai infame idei sau forțe politice.

În plus, dixit Blinken, ”SUA nu au aliat mai bun decât România”. Ce e atunci cu Marea Britanie? Cu Australia? Cu Israelul? N-or fi având SUA ”aliat mai bun decât România”, dar atunci de ce au românii nevoie de vize ca să-i viziteze pe americani? Cine i-a scris lui Blinken discursul? Nu știm. Dar a minți, fie și frumos, spre bucuria cleptocrației, a slugilor și partenerilor ei de idei nu șade bine unui dregător american în miezul crizei, ci denotă, vai, incompetență.

Arsenale de sfârșitul lumii

Lucrurile nu stau mult mai bine în vaste zone ale Europei. De pildă în Germania. Cancelarul ei a promis ”o schimbare de eră” după invazia rusă în Ucraina, dar, dacă se face abstracție de vorbele fumoase și de niște livrări de arme grele, defensive, Ucrainei, schimbarea cu pricina s-a produs doar în visul frumos al celor rezonabili și optimiști. În plan concret, nu s-a întâmplat mare lucru în agenda și planurile mai-marilor de la Berlin. În Germania, armata e, în continuare, cum a găsit-o în februarie șeful celei terestre, generalul locotent Alfons Mais: fără arme (ca lumea și destule) și fără muniție. În speță: ”cu cuțitul la os”, așa cum, în traducere aproximativă, a avut bunătatea generalul să se exprime.

Liderii occidentali ”își distrug și propria credibilitate și pe cea a statelor lor, de vreme ce nu-i pot livra agresatei Ucraine ce are nevoia țara invadată, în ciuda ditirambicelor promisiuni și angajmente repetate ale liderilor apuseni. Potrivit cărora: ”vom ajuta Ucraina cu tot ce-i trebuie, cât timp îi trebuie”

Guvernanții germani n-au pierdut timpul și au remediat situația? Ei, aș! O fi anunțat Scholz o suplimentare a bugetului cu 100 de miliarde în plus la apărare. Dar: nu s-a petrecut nimic. Armata germană tot fără gloanțe, bombe, drone și suficiente arme e. Mai nou, guvernanții de stânga, în șmecheria inconturnabilă a celor de la Berlin, cu tot cu prea de tot incompetenta ministră Lambrecht, la Apărare, au somat industria de război germană să se mobilizeze și să producă.

Astfel interpelați, producătorii au îndrăznit să replice, reliefând că, până acum, guvernul n-a comandat muniția necesară militarilor din Bundeswehr. De ce n-a comandat-o? Nu e clar. Cum nu e clar de ce mai sunt în funcție dregători netoți. Căci locul lor e la coșul de gunoi al istoriei.

Diplomația ucraineană a cerut la summitul NATO de la București un ajutor ”mai rapid, mai rapid mai rapid”! I se dă unul prea lent, prea frânat, prea în ralanti. Într-un interviu acord revistei Politico, ministrul ucrainean de externe, Kuleba, a cerut statelor NATO să-și sporească producția de arme. ”Ca să nu pierdem”. Ar fi fost normal, după nouă luni de război în Europa cum n-a mai fost de la Hitler încoace, să nu fie nevoie să li se amintească. Să știe că Ucraina și lumea liberă pierd acest război dacă țara pe care vrea Putin s-o distrugă prima nu are muniția și armele necesare să lupte.

Radiografia catastrofei

Ei bine, trebuie să fie atenționați. Deși ucrainenii își riscă viața zilnic pentru lumea liberă, cea din urmă nu-i poate ajuta cum trebuie. De ce? Nu doar din lașitatea mai-marilor ei, sau din prostia lor. Ci și din incompetența unor demnitari care n-au înțeles urgența militară a momentului. Sau care, din rațiuni politice sau militare negândite până la capăt, refuză să facă modificările și exporturile necesare. Ceea ce dă o nesperată gură de aer agresiunii rusciste și celui mai barbar putinism.

În ce constă dezastrul? Nu doar și nu atât în faptul că Germania sau alte state n-au destul muniție. La urma urmei nu sunt încă sub atac. Și nu doar în faptul că liderii lor își distrug și propria credibilitate și pe cea a statelor lor, de vreme ce nu-i pot livra agresatei Ucraine ce are nevoia țara invadată, în ciuda ditirambicelor promisiuni și angajmente repetate ale liderilor apuseni. Potrivit cărora: ”vom ajuta Ucraina cu tot ce-i trebuie, cât timp îi trebuie”. Halal.

Catastrofal e, mai ales, că omisiunea schimbării mentalităților unor populații răsfațăte la culme și intens condiționate să se lăfăie, vai, în iluzii pacifiste și în hybrisul moral aferent, merge mână în mână cu dezarmarea indirectă, prin rea administrare, a oștirilor lor, astfel încât să amplifice frica și poltroneria tuturor celor care ar trebui să-și întărească și să-și îmbărbăteze națiunile. Și să lupte.

Alte neajunsuri majore

În plus, se înșală cine crede că proasta gestiune occidentală vizează doar starea forțelor armate ale NATO. Guvernul american a încurajat și stimulat imigrația, astfel încât SUA sunt luate cu asalt din sud. Nu altfel stau lucrurile în Europa de Vest. ”Germania e covârșită în prezent de un al doilea val mare de migrație venind pe ruta balcanică”, semnala mai nou ziarul german Münchner Merkur. Iar autoritățile nu se arată în stare să pună situația mai bine sub control decât sub Merkel, în 2015.

În același timp, nu sunt capabile nici să-i repatrieze pe imigranții fără drept de azil, delincvenți și periculoși, care ar fi trebuit de mult să părăsească Germania. Cum oare își ”compensează” ele impotența? Pregătind o lege de înlesnire a obținerii cetățeniei, care să încurajeze și să stimuleze puternic imigrația, dând și mai multă apă la moară putinistei extreme drepte germane.

E ca un făcut. De asta era nevoie în actuala criză multicefală, globală? Doar niște guvernanți complet incompetenți, inconștienți și iresponsabili nu realizează ce rău produc și cât de acut riscă pierderea marilor pariuri ale Americii, ale Germaniei și ale Europei. Cum l-au produs și în oricum blestemații ani pandemici. Au violat fără jenă interesele copiilor și adolescenților, compromițându-le prin restricții iresponsabile educația, școala, sănătătatea psihică și mintală. Copiii, s-a spus în context, ”n-au avut doar mare ghinion” din 2020 încoace. Ei ”au fost marii perdanți ai pandemiei!”

Cine vor fi marii perdanți ai războiului ruso-ucrainean? Dacă NATO chiar se mobilizează și ajută efectiv, nu vor fi înfrânți ucrainenii. Marii perdanți vor fi bărbații Rusiei. Văduvele lor. Copiii lor, care vor crește fără tați. Mai ales dacă, așa cum e normal, Rusia va pierde acest război. Dar dacă nu? Vai de copiii Europei și ai lumii libere, cu actualii lor lideri. Vai de steaua și de viitorul lor!