Războiul lui Putin: dezastrul Rusiei. Poate și marea ei șansă

Cum își lichidează Putin poporul? Prăjindu-și recruții în Ucraina. Cum? Cu batalioanele. Mediile ucrainene prelucrau zilele trecute pe baza unui site al opoziției ruse tragedia (greu de confirmat) a unui batalion de ruși mobilizați și trimiși pe front. După promisiuni false de dislocare la Svatove, la oarecare distanță convenabilă de front, nenorociții, expediați în linia de contact și, rău instruiți și deloc susținuți, fuseseră, se pare, lichidați aproape integral de artileria ucraineană.

E evident că pifanii trimiși de Putin să-i înlocuiască armada de mercenari distrusă în nouă luni de război din cauza incompetenței comandanților Moscovei, nu au cum sa facă față în confruntarea cu soldați ucraineni cu moralul beton, căliți în ani de zile de lupte, care se arată nu doar tot mai profesioniști, ci și tot mai capabili să înfrângă fără drept de apel mașinăria de război a Rusiei.

Ce nu reușesc să priceapă rușii, cot la cot cu mulți observatori? Ce anume îi face pe ucraineni net mai capabili să învingă decât pe inamicii lor ruși, despre care se vehicula mitul invincibilității?

Dincolo de moral și de excelentul arsenal occidental, arma lor cea mai de preț e comandantul lor suprem. E încrederea pe care o au în el, cel care se deplasează pe front și strânge mâna soldaților din linia întâi de parcă ar fi copiii săi, încredere pe care o răsfrânge și asupra subalternilor săi.

În răstimp, militarii rușii din tranșee și tancuri se scutură de scârbă la gândul insolentului oligarh kaghebist care le e tiran suprem. Putin se ascunde în bârlogul lui, în loc să se expună și să vadă mizeria în care sunt ținuți luptătorii Kremlinului. În loc să contracareze neîncrederea în ei și disprețul față de viața, demnitatea și integritatea lor, documentate de o Rusie ce desfășoară trupe anti-dezertare să-i păzească (pe proprii soldați ruși) să nu fugă, în timp ce comandanții lor o tulesc și se adăpostesc fără să fie opriți.

Dezonoarea nu-i va atinge doar pe oștenii Rusiei. Va rămâne în istorie ca o pată indelebilă pe blazonul unei Rusii categoric și mai grav biruite în lupta dreaptă a Ucrainei, decât a fost vreodată pe câmpul de bătaie.

Nu trebuie uitat nici alt aspect cheie al chestiunii. Războiul pe care, ineluctabil, îl pierde Putin în Ucraina e un conflict militar pe care chiar și numai din motive demografice Moscova n-avea dreptul să și-l permită.

Când, în 1917, soldații ruși se întorceau acasă de pe front, înfrânți de nemți, puneau de o stare de spirit revoluționară care avea să condiționeze răsturnarea guvernului țarist și instaurarea bolșevismului. E foarte posibil ca o revoluție similară să se producă și acum crede, nu fără temei, istoricul german Gunnar Heinsohn în achgut.com. Potrivit lui, între anii 1800 și 1900 Rusia se bucura de aproximativ 50 de nașteri la mia de locuitori. În 2021 acest raport era de cinci ori mai redus (pentru toți locuitorii federației ruse, mai puțin însă în grupul etnic rus, în care se înregistrau chiar și mai puține nașteri decât 10 la mia de locuitori și ceva mai multe în segmentele minoritare ale țării lui Putin).

Putin a ordonat deci un război pe care federația sa nu și-l putea îngădui demografic nici dacă-l câștiga. Or, îl pierde. Și ca să acopere și calamitatea demografică la care tiranul își supune poporul, regimul său fură copii și adulți din Ucraina și îi forțează să umple găurile demografice ale Rusiei,

Sigur, Moscova speră în nevolnicia liderilor americani și vesteuropeni, în abulia unei Comunități Internaționale care dă semne vizibile de oboseală. Vestul împinge din nou Kievul la tratative pernicioase, nu doar inutile, de vreme ce Putin nu poate accepta – dacă vrea să-și salveze scaunul și viața – o pace negociată care să-i nu-i păstreze intacte mari părți din cuceriri și anexări și să nu dea trupelor sale posibilitatea de a se recupera și de a relua războiul în condiții mai bune.

Washington Post relatează, din surse guvernamentale, că de la Casa Albă se exercită presiuni asupra președintelui Ucrainei, Zelenski, să dea semne de ”apetență pentru negocieri” cu Rusia, iar șeful statului ucrainean să renunțe la interdicția tratativelor cu Putin. Contează din păcate prea puțin, în acest context, că, potrivit ziarului de stânga din Washington, administrația Biden nu încearcă să forțeze întoarcerea Ucrainei la masa tratativelor, ci doar să contracareze erodarea sprijinului de care se mai bucură Kievul în lume și, mai ales, în rândul ”unora din partenerii Statelor Unite”.

Or, ar fi trebuit din capul locului, nu doar după nouă luni de război, să fie clar și evident oricărui politician occidental cu creierul neamputat, că orice deznodământ al conflictului care să poată fi interpretat de Rusia lui Putin ca o victorie sau chiar și numai ca o remiză într-un conflict dat de Moscova ca fiind global și implicând Vestul, ar fi o catastrofă. Căci în ordinea descurajării viitoare a unor astfel de agresiuni și aventuri militare, un asemenea deznodământ ar fi dezastruos și ar echivala cu o calamitate.

În această ordine a lucrurilor tind să conteze nu mai puțin decât faptele de pe teren, ideile – oricât de false – și agitpropul pe care-l alimentează. Aparențele, altfel spus, creează realitate. Părerea (fie și fantezistă) despre un părelnic triumf dezvoltă adesea, mai ales dacă e convingător narată și transmisă, o dinamică pernicioasă proprie și valorează potențial mai mult înfrânților decât izbânzile reale. Înfrângerea poate fi dată astfel peste cap și prefăcută în ”biruință”.

Această metamorfoză permite apoi altor tirani să întrețină un mit care să-i ajute să mobilizeze masele în numele unui nou proiect genocidar. Rusiei lui Putin trebuie să i se interzică prin urmare nu doar să beneficieze de teritoriile cucerite ori anexate în Ucraina sau aiurea, ci și narativele care să-i justifice înfrângerile militare și să-i reducă dimensiunile monumentale, alimentând în continuare un narativ eroic.

Ar însemna toate acestea un dezastru pentru Rusia și cultura ei? Neîndoielnic. Dar și, incontestabil, șansa ei istorică de a ieși odată pentru totdeauna din paradigma unui imperiu al răului. Rusiei îi trebuie imperios o capitulare necondiționată, cum le-a trebuit, la vremea lor, Germaniei naziste, Italiei fasciste și Japoniei imperialiste.