Unde ești tu, Vestule?

Vestul oare mai există? Mai există, dar nu mai e ce-a fost. O dată în plus, se compune din SUA și Marea Britanie. Acestea și, mai ales, Regatul Unit au adoptat un discurs clar, ferm și hotărât în fața indicibilei barbarii a unei Rusii criminale de război, care comite atrocități pe bandă rulantă. Conform primarului din Mariupol, Vadim Boicenko, rușii au dublat în răstimp de doar două luni de asediu, în portul său de la Marea Azov, numărul crimelor comise de naziști în doi ani de ocupație. Invadatorii au asasinat la Mariupol peste 20 de mii de civili. Naziștii, în același oraș, ”doar” zece mii.

Reiese clar că, dacă Rusia învinge în acest război de agresiune, s-ar produce o catastrofă. Una care nu privește doar Ucraina, ci întreaga lume civilizată. Care n-ar fi tolerat în veci ca Hitler și naziștii lui să biruie. Ori să revină, triumfători, la putere. Or, din neghiobie, sau lașitate, unii se arată acum, în Vest, dispuși să admită eventualități moral repugnante și inimaginabile timp de opt decenii.

Toate acestea nu înseamnă defel că trebuie pus semn de egalitate între Holocaust și alte ”fapte de arme” naziste și atrocitățile comise de regimul putinist în Ucraina. Care nu sunt identice nici pe departe. Ci doar că e exclus să se admită ca Rusia să învingă, ori să nu fie oprită și înfrântă în această oribilă crimă în masă pe care o săvârșește în prezent în Ucraina în mare măsură din vina Occidentului.

Pentru că Vestul a omis să-l pedepsească serios pe Putin, după anexarea Crimeei, în 2014. Pentru că Vestul a continuat să-l finanțeze bogat, importându-i abundent și gazele, și petrolul și cărbunele. Pentru că Vestul Angelei Merkel îi refuzase anterior, Ucrainei, includerea în NATO.

Iar inepta administrație americană fusese cea care, incapabilă să evalueze urmările prostiilor ei, îi dăduse lumină verde tiranului să cotropească în liniște țara vecină, semnalizându-i repetat, fără să fie obligată, fără să fie vreo nevoie, că SUA și NATO nu vor interveni în niciun caz.

Apoi o parte a responsabililor occidentali s-a scufundat în hamletizări generate chiar în acest scop de intermitentul agitprop rusesc cu improbabilul război mondial și cu cel practic imposibil, nuclear. Tremura sâmbătă de frică și ziarul britanic de stânga The Guardian, înspăimântat de limbajul în fine clar și fără echivoc adoptat de Londra față de Moscova, în reacție la ororile comise de ruși. În condițiile în care, cum spunea șefa diplomației britanice, Liz Truss, organizațiile internaționale au eșuat în misiunea de a preveni cele ce se petrec în Ucraina, Marea Britanie consideră că trebuie ajutate forțele Kievului să arunce afară din țară trupele ruse și să elibereze întreaga Ucraină, inclusiv Crimeea.

E acesta un deziderat realist? Da, dacă Vestul s-ar mobiliza exemplar, așa cum fac în prezent americanii, britanicii, danezii, cehii, olandezii și polonezii, ori balticii. Da, dacă Europa s-ar îmbărbăta un pic și și-ar abandona prudența excesivă. Care o transformă, oricât de legitime ar părea grijile generate de escaldarea războiului și pericolul nuclear, într-o marionetă. Da, dacă Germania ar trimite împreună cu francezii și alții arme grele, utilizabile, cum au promis, dar încă n-au livrat. Da, dacă Occidentul ar fi unit, cum s-a lăudat, aiurea, că ar fi. Dar din păcate nu e.

Nu, dacă Moldova continuă să joace, practic, de partea Rusiei. De care tremură de frică. Așa că își clamează insistent neutralitatea de care lui Putin îi pasă cât de-o ceapă degerată, în loc să ceară ajutor occidental rapid, să se apere, să practice descurajarea și, nu în ultimul rând, să nu oblige ample forțe ucrainene să fie pregătite să facă față unui eventual atac din Transnistria al trupelor de ocupație rusă de pe teritoriul moldovean.

Nu, dacă la Washington, Berlin, Paris și Londra, nu i se oferă Moldovei acest ajutor. Și dacă nu i se explică și Bucureștiului de ce e bine să-l ofere, din abundență, dimpreună cu NATO, sau fără NATO, în fața unei cleptocrații imperialiste ruse, care seamănă însă prea bine cu cea la butoane în capitala României, pentru ca liderii dâmbovițeni să-i dea Ucrainei un ajutor substanțial. Nu, dacă marile puteri nu le oferă, în fine, ucrainenilor, acea asistență militară, informații secrete și armamentul care să înzestreze Kievul cu șansa reală de a-și recuceri teritoriile invadate și controlate încă de ruși.

Nu, dacă Vestul, realmente unit, nu amenință cu represalii serioase țările care nu se despart de Moscova și ajută regimul Putin economic, financiar și militar.

Cancelarul german Scholz a avut dreptate când a declarat că a debutat o eră istorică nouă. Ar fi bine ca Occidentul să interiorizeze și să proceseze mai rapid această evidență și să și ia consecvent măsurile necesare dacă vrea ca lumea civlizată să supraviețuiască.